Too much Ego will kill your Talent

                                                                          by Vichi

O maxima de tinut minte.

Am gasit-o intr-o zi cautand un avatar pentru un forum.

Am citit si m-a pus pe ganduri.

Ce este orgoliul ?

"Orgoliul este buzduganul fricii "  spune Ioan Gyuri Pascu.Genial de simplu. 

Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.Este definitia din Dex.

Credeti ca se aplica doar persoanelor inzestrate de la natura cu un mare talent,sau este un avertisment pentru noi toti ?

Eram orgoliosi cand aveam 20 de ani ?

Nu prea cred.

Pe masura ce inaintam in varsta si acumulam cunostiinte, experienta si bunuri,orgoliul creste exponential.

Constiinta de sine incepe sa ne iasa prin piele.Ochii scapara ,pieptul se bombeaza,narile freamata si incepe vanatoarea .

Ochiul critic cauta vina  si vinovatul.Vorba lui Leana.Iezista o explicatie.

Vanitosul cunoaste intotdeauna cauza si efectul,pentru ca el detine adevarul suprem.

Orgoliu are si gospodina care tine mortis sa te apostrofeze ca nu tai bine patrunjelul,are si pater famila care-i mai presus de nevasta si copii,si mama care stie intodeauna de ce ai racit desi esti la mii de kilometrii.Si prietena care in loc sa te consoleze iti aduce aminte  "ti-am spus eu ca asa o sa patesti ",si colega care tine mortis sa aiba ultimul cuvant in orice discutie si pitzi,care e cea mai pitzi,si bloggerul care-si verifica zilnic pozitia in Zelist,si moderatorul care vorbeste mai mult decat invitatii si profesorul care monologheaza ,si tu care porti Armani,si eu care scriu acum ....

Orgoliul  este bun,in doze mici , insotit de umor fin si intelepciune.

E constiinta de sine.

Dar in doze mari,cand poarta ochelari de cal,e scortos,scrobit, intransigent, meschin,manios, paranoic e ucigator.

Ucide  talente .

E un talent sa fi mama,prietena,tata,profesor, blogger,sef,ziarist,poet, latifundiar, pitzi, moderator,artist...

Orgoliul sta intotdeauna in capul mesei.Calca apasat,priveste peste capete,vorbeste graseiat si tare.Cand ramane fara cuvinte tipa si da cu pumnul in masa.

Are cap de leu, ochi de uliu,pene de paun,fund de maimuta,muschi de sarpe, trompa de tantar, muscatura de crocodil si copita de magar.

Este Zeus pe felia lui.

O felie subtire ca o coaja de nuca,care poate crapa oricand.

Pe o raza de cativa kilometrii,nimeni nu va mai dori sa locuiasca pe felia ta.

Nimeni nu-ti va mai bate la usa.Poate doar lacheii si portareii.

Oamenii care se pricep sa manuiasca periuta.Cei pe care poti sa-i calci in picioare.

Parul iti va albi,barba va deveni tot mai lunga,cuta dintre ochii cu sprancene stufoase se adanceste. Esti deja un filozof,un titan,un mausoleu.

Ai intepenit,ai inmarmurit.Esti deja o statuie.

O statuie plina de gainat de porumbel,la picioarele careia nimeni nu pune nici o floare.

* Despre arta fotografica si grafica a lui Vichi,mai multe aici