Vaaaaai da ce-avem noi aicea ?
E plin de pestisoare
Bine ca mi-am luat alicea ! :)))
Nu credeam sa ajung vreodata sa stau cu undita pe lac, sa pun rame in carlig, sa pescuiesc si sa mananc pestele prins cu manutele astea doua.
Si totusi s-a intamplat .
Nu credeam ca un sport static poate sa-mi pulseze adrenalina in vene.
La inceput mi-a fost putin scarba de rame si sincer imi era cam mila sa scot carligul din pesti, dar instinctul de killer primordial pe care cu totii il avem, descalecator din neamurile ancestrale de vanatori si pescari s-a dezlantuit .
Scoteam tipete victorioase de incantare la fiecare pestisor prins.Mai tarziu, bateam din picior daca nu prindeam cate un peste la fiecare 10 minute.
Cel mai greu mi-a fost sa pun viermii in carlig.Sunt scarbosi rau.Dar si de data aceasta a invins pradatorul.
Am inteles de ce se duc barbatii la pescuit.
Perscuitul iti goleste mintea de ganduri.E o terapie sub hipnoza.
Hipnoza apei.
Stai cu ochii pe pluta purtata de valurile mici starnite de vant si nu te gandesti la nimic.Dar la absolut nimic.
Concetrarea maxima e sa ai firul intins, sa te uiti la pluta si sa simti zvacnirea aceea mica, mica, imperceptibila.Sa nu pierzi momentul cheie cand trebuie sa zmulgi undita, sa agati pestele.Daca pierzi momentul, e posibil ca pestele sa fuga cu momeala cu tot.
Pestele ala mic, zglobiu, imbracat in solzi argintii, atarnat la capatul firului, dand din coada, e bucuria maxima.
Apoi imediat sa pui alta rama si sa astepti alt peste.
Ritual ce se repeta la nesfarsit pana la caderea serii.
Desigur, visul oricarui pescar e sa prinda pestisorul de aur.Poate ca unii l-au prins.
Mie nu mi s-a intamplat inca.
Eu am prins doar minutul de aur.Apoi alte si alte minute, ore si zile.
Am descoperit ca lacul in care am inotatat ani, imi ofera si alte placeri si ca pe malul lui nu poti muri de foame.
Primavara calda a adus puiet excedentar.Lacul prolific ne-a oferit pesti fara numar, fara numar....
Asa ca am prajit captura in ceaun, am uscat pesti sarati la soare si i-am afumat.
Ce mai tura vura ....l-am adus la forma lui cea mai pura.
Peste de peste .
L-am prins deci :
Aliniat .
Se lasa seara, umbrele se ingroasa, pregatim masa, eu frec mujdeiul.
Ceaunul bolboroseste ...
Lumina din cer se stinge si eu fac poze la luna.
Aparatul prinde lumina in puncte....
A doua zi totul o ia de la capat.
Alti pesti , caini,oameni, cativa raci picati acolo din greseala.
Nici o masa fara peste si fie omul cat de mic, dupa masa doarme un pic.
Printre pesti au mai fost si alte povesti....
Sfarsit.
Nu va intristati.
Sfarsitul e pasul spre un nou inceput.:)
Postări
