Bujorii mei

Bujorii sunt florile mele preferate.

Sunt mari, catifelati, au un parfum fin si daca-ti afunzi fata in ei, simti cum te mangaie.

Poate ca nu i-as iubi atat, dar mi-au intrat in suflet an dupa an inca din copilarie.

Bunica paterna imi aducea in fiecare iunie de ziua mea,cate un buchet de bujori din gradina ei si alaturi de ei,invelita in hartie alba, o prajitura cu foi cu miere si crema de lamaie care se topea in gura.

Combinatia asta de crema de lamaie si parfum de bujori o port mereu in suflet.

Anul acesta a fost foarte cald si bujorii au inflorit mai repede.

Acum locuiesc eu in curtea bunicii si ea de acolo de sus se bucura ca ei infloresc in fiecare an pentru mine.

Mai am o tufa de bujori mai tarzie ,cu flori roz care a rasarit fara sa o planteze nimeni,unde credeti ?

Pe mormantul bunicii care e in gradina de peste drum.

Cred cu tarie ca erau si florile ei preferate desi nu mi-a spus asta niciodata.

De fapt nici nu cred ca o femeie simpla de la tara ar fi putut avea o floare preferata.

"Toate-s frumoase maica,ca doar sunt de la Dumnezeu."

Cred doar ca bujorii i-au fost mai aproape de suflet.Un suflet bun,bland si cald care si-a ales singur floarea eternitatii.

Azi m-am gandit foarte mult la ea,asa ca ii trimit in eter bujori din gradina noastra.