Adio tata !

S-a intamplat,ceea ce de doi ani,de la infarct,se putea intampla oricand.

Atunci s-a produs o ruptura nu numai in inima ci si in mintea lui.

A aparut o deznadejde ,si o spaima care nu a mai trecut.

Oricat de previzibil ar fi,speri ca va mai trece un an,o luna,o saptamana,o zi si ca inevitabilul nu se va produce.

Primul a venit apoi un AVC neasteptat,care aproape l-a rapus.

Si-a revenit si a continuat sa lupte.Cred ca mai mult pentru noi decat pentru el.

Au urmat apoi cateva luni bune,urmate de altele rele.

Il vedeam cum se topeste ca o lumanare.Il vedeam cum se scurge.

Vezi ca functiile ii sunt inlocuite rand pe rand.
Azi o sonda,maine un mergator....

Vezi ca nu mai mananca,ca nu se mai poate spala singur,ca are nevoie de ajutor la tot pasul.

Faci tot ceeea ceea e nevoie ,sa-i suplinesti neputintele ,sa-i pastrezi demnitatea si speri.

Speri ca va mai trece o luna, o saptamana,o zi....

Apoi il vezi pe un pat de spital.

Al doilea AVC. Suna inspaimantator si totusi speri.

E in coma si doar aparatele mai lucreaza pentru el.Are 83 de ani si nimeni nu-i mai da nici o speranta.

Tu te incapatanezi sa speri,pentru ca el ,ca un Highlander,s-a mai ridicat din morti si alta data.
De data acesta insa,nu s-a mai ridicat.

E greu de vorbit,e dureros si aproape m-am golit pe dinantru.

M-am gandit de mult ori de ce plangem dupa cei care ne mor.

Pentru ei,sau pentru noi ?

Eu imi plang amintirile,copilaria si tineretea.Plang parintele,prietenul si Omul care nu va mai fi langa mine.

Mama isi plange cei 56 de ani de casatorie.Ani frumosi,impliniti,fericiti.

Dar in final trebuie sa realizezi ca suntem programati sa murim inca din ziua in care ne nastem.

El a avut parte de tot ceea ce putea spera de la viata.

A trait intens fiecare clipa.A avut impliniri si foarte putine regrete.

In momentul in care i s-au luat rand pe rand toate placerile,nu a mai vrut sa lupte.

Era un mare iubitor de motoare.A avut  motociclete inca de la 16 ani si cam toate masinile pe care le-a putut conduce pana la 80 .

I-au placut cartile.Sa le cumpere,sa le citeasca sa le indexeze in biblioteca.

Ii placea fotografia si imortaliza toate evenimetele familiei.Intra apoi in laborator, le developa si le punea pe hartie.Tot el a facut albumele.Pe fiecare poza scria frumos data si anul.

Cataracta si problemele cu ochii i-au luat aceste placeri.
Isi iubea meseria si o facea cu pasiune.Era un specialist recunoscut
si respectat in domeniul lui.I-a fost greu in ziua cand s-a pensionat.

A avut prieteni buni ,pe care s-a putut baza si cu care a facut concedii si chefuri de pomina.

Dar,s-au stins inaintea lui.

O sotie,confidenta si prietena credincioasa.O fiica si o nepoata care l-au iubit si care i-au fost mereu aproape .

Iubea oamenii si animalele.

Savura o mancare buna,insotita de un pahar de tarie si terminata cu o tigara buna .

Tigara si taria au disparut.Sotia devenise mama-infirmiera.
Fiica si nepoata s-au transformat in administrator, si medic .Fiecare dintre noi,gravita in jurul lui cu grija si dragoste.

A crezut ca ne e povara.Nu a mai vrut sa traiasca.

Noi l-am fi purtat in brate inca multi ani,pentru ca il iubeam,dar el nu a mai vrut .

A murit un om demn.

A murit tata.

Acum avem in cer un inger.

Cat despre el,cred ca sta la masa cu prietenii dragi.

Cei 3 muschetari,beau whisky,fumeaza havane ,rad si povestesc fara griji. 

Are tot timpul din lume ,si are rabdare stiind sigur ca intr-o zi ne vom reintalni.
Adio tata !