Pe bunica de la Cluj am tot pomenit-o.
Pe cea de pe Lapus,mai putin.
Asta nu inseamna ca am avut vreo preferinta,sau ca nu le-am iubit egal.
Una era maestra emerita in arta gatitului cealalta era cea mai buna fiinta de pe fata pamantului.
Sigur ca orice bunica e cea mai buna,dar bunatatea ei era absoluta.
Fiind femeie simpla de la tara,nu avea in casa cristale Baccarat,dar daca ar fi avut, vreo strachina mi-ar fi dat-o mie sa ma joc in curte cu ea.
- Eeeee,daca n-avea,nu ai de unde sa stii daca ti-o dadea.
Pai stiu,pentru ca cele mai pretioase farfurii din bucataria ei,erau cele in care faceam eu turte de noroi.
Stiu ca era cea mai buna bunica,pentru ca venea cu laptele proaspat muls,lapte de bivolita spumat direct din uger,si-mi dadeam mie spuma aia .Ma serveam din galeata.
Imi facea bomboane din zahar ars cu nuci.Cele mai simple si bune bomboane .
In fiecare an de ziua mea,venea la oras cu cosul in spate si in mana cu un buchet mare de bujori.
In cos era prajitura mea preferata.Cu foi de miere si crema de lamaie.
Nu o facea ea,pentru ca nu se pricepea la prajituri,dar i-o facea o vecina,special pentru mine.
Ei si bunica Ana ,imi facea dimineata.... Ratota cu malai cu oua calde tocmai aduse din cuibar.
Ce e ratota ?
E un fel de papara,omleta,oua batute cu lapte si malai.
Si se face asa :
Pentru 2 persoane :
4 oua de casa
4 linguri de lapte
2 linguri faina de malai
sare,piper
Asta e reteta de baza,la care mai puteti adauga :
Bucatele de slanina prajita,ceapa verde ,ardei,marar,sau cas.
Eu i-am adaugat niste marar ,ceapa verde si ardei si am mancat-o cu paine cu unt,in diverse combinatii.
Se coace ca orice omleta in tigaia incinsa cu putin ulei.
Eu am ales varianata light,adica punem compozitia in vase mici ,unse cu unt si pudrate cu faina.
Vasele le punem intr-o tava cu apa si le dam la cuptor la 200 de grade pana cand se incheaga ouale.Cam 30 de minute.
Secretul e sa bateti bine,bine ouale inainte de a adauga restul ingredientelor.
Si sa le puneti repede la copt,sa nu se decanteze malaiul din compozitie.
O bunatate !
In memoriam :
Si va mai spun doar ca pe mormantul Anei, creste o tufa mare de bujori roz,pe care nu i-a plantat nimeni .
Si langa usa casei mele cresc doua tufe,care infloresc in fiecare an de ziua mea.:)
25 de comentarii:
Noi faceam omleta cu ramasitele de la mamaliga si iesea o bunatateeeee... ma gandesc ca si ratota e tot pe acolo undeva cu gustul!
PS: ce olicici frumoase ai! Sa le spargi sanatoasa :)
Ei, mi-ai rupt inima cu povestea ta! Bine e ca ai avut asa bunica! Cred ca ti-a dat putere, prin dragoste!Parca o vad...
bunicile sunt cele mai bune. chiar si-atunci cand nu mai sunt... si te invidiez pentru cocotele alea :)
Ai facut din ratuta(asa se zice la noi, in Bihor) o bijuterie culinara! Nemaipomenit de buna si de aratoasa in superbele cocote. Eu nu stiu, in schimb, sa fi adaugat malai bunica mea in ea, pur si simplu facea omleta si-i spunea ratuta. Bine, mereu adauga cativa dintisori de slanina sau sonc afumat inainte peste care varsa ouale batute bine.Maine dimineata asta voi pregati! Merci! pupici
Piciorus,
Da sigur ca e tot aia.
Adica aceeasi Marie cu aceeasi palarie. :)
Multam de uratura.:)
Semida,
Sa stii ca ma iubea ca pe ochii din cap.
Si era ingrozitor de buna.
Nu am cunoscut pe cineva mai bland ca ea.
Farfuridi,
Trebuie sa ma invidiezi pentru prietena care mi le-a trimis.:)
Liana,
Abia astept sa-mi spui cum ti s-a parut.
Pup.
Frumoasa povestea despre bunica... asa bunici ne dorim si noi sa fim la randul nostru :)
Frumoasa povestea :)
Avea bunica mea o vorba: cine nu are batrani, sa-i cumpere
Asa omleta nu am facut niciodata...am sa incerc, mersi de idee
ce bunatate in oalele tale super,o zi buna
Cat de bine arata si ce mult imi plac aceste forme.
O seara frumoasa!
Am vrut sa-ti scriu la postul cu budinca, ca n-am citit cartiile S.Jurcovan, dar n-am apucat.Dar te citesc pe tine, o sursa de inspiratie, cu retete traditionale dar si cu retete chic, à la nouvelle cuisine.
Mihaela,
Si eu imi doresc acelasi lucru.
Sper sa si reusesc.:)
Cristina,
Ma bucur daca reteta te inspira.:)
Ina,
Multumesc.
O Duminica faina si tie.:)
Maria,
Si mie imi plac.
De fapt le iubesc .:)
Lilly,
Esti o scumpa si dupa cum vezi,contribui si tu la realizarea lor.:)
e grozava bunica ta ! credca ai iubit-o tare mult.si eu am avut experiente asemanatoare cu bunica mea materna.cat despre ratatota ce sa spun ! ca nu am mai mancat ceva la fel de bun decat cand s-a apucat tudor,baiatul meu , sa faca,dar fara malai.nici bunica nu facea cu malai.da'facea cu slaninute afumate.am facut si eu,dar asa buna ca a ei nu mi-a iesit niciodata.si e ceva atat de simplu.sau o fi "aroma" copilariei?si o facea fara cocote !
Lie Lie Ciocarlie, daca ai sti ce nostalgie mi-ai trezit cu ratota ta!!! Imi aminteste de Buniritzi, matusa care ma intampina mereu cu "ioi, tzucu-ti soarele tau, pruna!"
Ioi ce fain te alinta ! :)
Trebuie sa fac si eu ratota ta,ca prea trage cu ochiul!
Te pup,si o duminica frumoasa îti doresc! :*
Maya,
Abia astept sa-mi spui cum vi s-a parut.
Saptamana frumoasa si tie. :)
Lia, minunata povestea despre bunica ta. Inseamna ca au existat doua fiinte egal de bune pe pamant, pentru ca si bunica mea tot asa era. Mi-au dat lacrimile cand ti-am citit povestea, imi este tare, tare dor de ea... Ratota pare o mancarica simpla si delicioasa. O sa o incerc si eu. Multumim de reteta!
Cris,
Cu mare placere.
Ma bucur cand retetele mele,mai ales cele transmise de la bunici,plac si merg mai departe.
Te pup.
Trimiteți un comentariu