Moristi de vant

O duminica de Aprilie .O saptamana inainte de Pasti.

Pe ulita mea e soare,pruni infloriti,papadiile se pregatesc sa-mi murdareasca pantofii cu polenul lor galben si lipicios.

Mustele zboara bezmetice,albinele isi dezmortesc picioarele.

In curti,nici o miscare.Nimeni nu trece pe drum.

E dupa masa.Timpul siestei.

Stau afara  si contemplu moristile de vant.Ultima achizitie.

Pana mai ieri le consideram cam chicioase,dar acum,de curand am aflat ca sunt o metoda ecologica si noninvazia de a trimite cartitele mai departe de gradina mea de legume.

Asa ca le privesc cu speranta.Mi se par frumoase,haioase si vazand cum se invart,mi-as dori sa inalt zmee.

Vantul adie usor,cerul e albastru,iar eu fac planuri.

Planuri pentru saptamana viitoare si pentru zilele care vor urma.

Piscot se lafaie la soare.S-a tolait pe pamantul cald si se alinta.Mi-e lene sa ma ridic sa merg dupa aparat sa-i fac o poza.

Mai stau un pic la soare.

E  liniste si as vrea sa opresc clipa in loc.

Ma mai uit o data la moristi ,de data asta cu ochi de copil si inteleg ce putin ne trebuie sa fim fericiti.

Daca ati zambit,inseamna ca ati impartit fericirea asta cu mine.:)

Sa fiti iubiti !