Placintele Laurei

Eu sunt mare iubitoare si mancatoare de placinte dupa cum stiti.
Cine se indoieste,poate sa vada Placintele mele cretze de aici .
Asa ca nici o reteta de placinte nu poate sa ma lase rece,mai ales daca e noua pentru mine.
Dar mai pofticios decat mine e Omul meu. :)
De cand cu blogul,mai navigheaza si el prin casutele fetelor si pe ce i  s-au oprit ochii ?Si pe ce i s-a pus pata ?
Pe Placintele Laurei.
Laura Adamache.
Asa ca ieri am primit ultimatum.
Sclavul meu culinar s-a rasculat si a zis :

- Tot anul manac doar ce vrei tu.Mai nou nu pot manca daca nu-i fotografiat.
Acum vreau placinte.
- De care tati ?
- De astea !

-Ok.am raspuns eu supusa,(  hi,hi :)  )mai ales ca aluatul cu untura ma intriga.
Am vrut sa vad ce textura primesc,cum se prajesc si cum se mananca .
Asadar le-am facut.
Scuzati va rog calitatea pozelor blitzate,grabite,dar foamea era mare si placintele sunt bune calde.
Iar "stapanul" nu mai avea rabdare. 

Asta e productia :

Au iesit 5 bucati .
Cand le-am portionat,inainte de a le intinde aveau 145 g/una.
Eu le-am facut dintr-o bucata .

Aici sectiunea

Le-am umplut cu branza feta amestecata cu branza de burduf si marar.

Feta le face catifelate,iar branza de burduf se intinde ca firul de paianjen.

Concluzia ?

S-au mancat pe nerasuflate.

Calde sunt mortale.

Cum sunt reci ?

Nu stiu ca nu au mai apucat.

Laura sarumana pentru reteta.

Seara buna si : La placinte inainte !