Digestie usoara fara Colebil ! :)

Ei,dragilor,

A trecut si Craciunul.Cu brad ,cadouri,oameni veseli,mese imbelsugate,   stropite cu vin,colindatori...

Dar mie mi s-a parut mai putin idilic decat in alti ani,pentru ca afara  ploua,oameni dragi au plecat dintre noi, criza inca isi arata coltii,pentru ca de la o anumita varsta masa necesita cate un colebil,cate un triferment,pentru ca nu mai am 30 de ani....

Cele 2 zile,au trecut repede.Copiii au plecat,si am ramas iar  cu omul, cainii  si pisicile.

Noroc cu prietenii.

Ne-am sunat, si-am pornit-o pe munte,in speranta ca acolo sus,ploaia se va transforma in ninsoare, ceata se va risipi iar soarele va razbate printre nori.

Dar nu a fost sa fie.

Ningea marunt cu ace de gheata,era ceata si negura.Totul in jur parea

rece si neprietenos.

Am avut o clipa in minte dorinta sa fac cale intoarsa.

Dar pentru ca echipamentul era complect si stiam sigur ca nu ma ud,

am pornit  in drumetie cu inima indoita.

Zapada sub talpa,albul imaculat,vuietul torentelor de apa ce curg pe coasta,linistea  padurii, aerul tare,chiciura de pe crengile  fagilor si stejarilor, mirosul de smirna si rasina al brazilior,nimic nu s-a schimbat aici in 20 de ani.
Padurea e inca la locul ei.Nici macar puietii de brad nu au simtit gustul securii.Acelasi drum,aceleasi curbe .Un traseu,mai putin batut de turisti.Stiut doar de localnici.

Am uitat ca e frig,ca e ceata,ca ninsoarea imi picura pe obraji.

Inaintam incet ca intr-o biserica.

Imi auzeam fiecare gand,aerul tare imi inunda plamanii si ma incalzea.

Inaintam si parca nu m-as mai fi oprit.As fi putut sa merg asa pana la asfintit.

In jur totul e magie.
Ceata si negura nu-mi mai pareau neprietenoase ci mai degraba,paznice ale unei intimitati nepatate.
Dupa fiecare fald de ceata,puteai intalni spiridusi si zane.
Daca le-as fi intalnit,nu mi s-ar fi parut nimic neobisnuit.

As fi salutat si as fi trecut mai departe,firesc.
Eram pe un taram fermecat.

A fost o drumetie scurta,dar revigoranta,si mi-am luat ramas bun de la munte cu promisiunea ca ne vom vedea in curand.

Si toate astea sunt pe gratis,nu stiu de Criza si nu necesita Colebil.

Doar o inima usoara.

Aveam camera la mine,dar vizibilitatea era asa scazuta, ca nu am putut fotografia nimic.

Pun totusi cateva poze de pe acelasi traseu,facute intr-o zi cu soare.

Un sipot

Urcam,urcam...

E trasnit ?

Pe lacul inghetat

O culme

Singura pe lume

 Omul si piatra

 O partie in departare

Intre timp,ploaia s-a tansformat in zapada.

Pentru ca am fost cuminti,  cand am ajuns acasa,ningea peste satul meu.

Daca aveti timp dati o fuga la munte.Chiar si pentru cateva ore.

Merita.

Sa ne auzim cu bine !