luni, 18 octombrie 2010

Adio tata !

S-a intamplat,ceea ce de doi ani,de la infarct,se putea intampla oricand.
Atunci s-a produs o ruptura nu numai in inima ci si in mintea lui.
A aparut o deznadejde ,si o spaima care nu a mai trecut.
Oricat de previzibil ar fi,speri ca va mai trece un an,o luna,o saptamana,o zi si ca inevitabilul nu se va produce.
Primul a venit apoi un AVC neasteptat,care aproape l-a rapus.
Si-a revenit si a continuat sa lupte.Cred ca mai mult pentru noi decat pentru el.
Au urmat apoi cateva luni bune,urmate de altele rele.
Il vedeam cum se topeste ca o lumanare.Il vedeam cum se scurge.
Vezi ca functiile ii sunt inlocuite rand pe rand.
Azi o sonda,maine un mergator....
Vezi ca nu mai mananca,ca nu se mai poate spala singur,ca are nevoie de ajutor la tot pasul.
Faci tot ceeea ceea e nevoie ,sa-i suplinesti neputintele ,sa-i pastrezi demnitatea si speri.
Speri ca va mai trece o luna, o saptamana,o zi....
Apoi il vezi pe un pat de spital.
Al doilea AVC. Suna inspaimantator si totusi speri.
E in coma si doar aparatele mai lucreaza pentru el.Are 83 de ani si nimeni nu-i mai da nici o speranta.
Tu te incapatanezi sa speri,pentru ca el ,ca un Highlander,s-a mai ridicat din morti si alta data.
De data acesta insa,nu s-a mai ridicat.
E greu de vorbit,e dureros si aproape m-am golit pe dinantru.
M-am gandit de mult ori de ce plangem dupa cei care ne mor.
Pentru ei,sau pentru noi ?
Eu imi plang amintirile,copilaria si tineretea.Plang parintele,prietenul si Omul care nu va mai fi langa mine.
Mama isi plange cei 56 de ani de casatorie.Ani frumosi,impliniti,fericiti.
Dar in final trebuie sa realizezi ca suntem programati sa murim inca din ziua in care ne nastem.
El a avut parte de tot ceea ce putea spera de la viata.
A trait intens fiecare clipa.A avut impliniri si foarte putine regrete.
In momentul in care i s-au luat rand pe rand toate placerile,nu a mai vrut sa lupte.
Era un mare iubitor de motoare.A avut  motociclete inca de la 16 ani si cam toate masinile pe care le-a putut conduce pana la 80 .
I-au placut cartile.Sa le cumpere,sa le citeasca sa le indexeze in biblioteca.
Ii placea fotografia si imortaliza toate evenimetele familiei.Intra apoi in laborator, le developa si le punea pe hartie.Tot el a facut albumele.Pe fiecare poza scria frumos data si anul.
Cataracta si problemele cu ochii i-au luat aceste placeri.
Isi iubea meseria si o facea cu pasiune.Era un specialist recunoscut
si respectat in domeniul lui.I-a fost greu in ziua cand s-a pensionat.
A avut prieteni buni ,pe care s-a putut baza si cu care a facut concedii si chefuri de pomina.
Dar,s-au stins inaintea lui.
O sotie,confidenta si prietena credincioasa.O fiica si o nepoata care l-au iubit si care i-au fost mereu aproape .
Iubea oamenii si animalele.
Savura o mancare buna,insotita de un pahar de tarie si terminata cu o tigara buna .
Tigara si taria au disparut.Sotia devenise mama-infirmiera.
Fiica si nepoata s-au transformat in administrator, si medic .Fiecare dintre noi,gravita in jurul lui cu grija si dragoste.
A crezut ca ne e povara.Nu a mai vrut sa traiasca.
Noi l-am fi purtat in brate inca multi ani,pentru ca il iubeam,dar el nu a mai vrut .
A murit un om demn.
A murit tata.

Acum avem in cer un inger.
Cat despre el,cred ca sta la masa cu prietenii dragi.
Cei 3 muschetari,beau whisky,fumeaza havane ,rad si povestesc fara griji. 
Are tot timpul din lume ,si are rabdare stiind sigur ca intr-o zi ne vom reintalni.
Adio tata !


           



28 de comentarii:

Ana spunea...

comdoleante! Durerea este mare, indiferent ce varsta are un parinte durerea e aceeasi; eu am crescut fara tata caci el a murit cand aveam 5 ani... si acum e dureros.
Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace si pe voi sa va intareasca sa mergeti mai departe cum a rostuit Domnul!

MIMI spunea...

Condoleante!Stiu prin ce treci!

geta spunea...

Imi pare rau!sincer!nu cred ca pot sa scriu ceva care sa-ti aline durerea sau sa-ti umple golul ramas...

Michelle spunea...

sincere condoleante!

Mrs. Green Foot spunea...

Sincere condoleante.

Lulu spunea...

Condoleante! Te inteleg si stiu ca iti este foarte greu! Dumnezeu sa il odihneasca in pace!Ce cuvinte as putea sa spun?

Mariana spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Sincere condoleante!

Lia spunea...

E foarte greu sa scriu prin ce trec.
Inainte cand trebuia sa condoleez pe cineva imi era la fel de greu.
Cuvintele sunt putine si sarace.
Mi-a fost greu sa scriu acest post si m-am gandit mult daca sa-l scriu sau nu,dar am facut-o pentru ca deocamdata nu ma pot gandi la altceva.
Multumesc ca sunteti alaturi de mine.

alison spunea...

condoleante,lia!dumnezeu sa-i dea odihna!
sunt cu gindul cel bun linga tine,am trecut cindva prin clipe ca acestea,de o tristete infinita...ele nu vor mai disparea cu adevarat niciodata...

Sara & Miki spunea...

Sincere condoleante! Te inteleg si eu am trait asemenea dureri. Fii tare.

pansy spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca !Ai scris foarte frumos despre el .Am trecut si eu prin asta asa ca pot intelege ce simti.
Condoleante !

Constantin Jacota spunea...

Imi pare sincer rau. Va banuiesc suferinta. Condoleante.

diamond spunea...

Of, condoleante draga mea! m-am intristat f tare!

Cristina spunea...

Condoleante :( E greu cand pierzi pe cineva drag :(
Dumnezeu sa-l ierte!

Olgutza spunea...

Lia, sunt alaturi de tine cu gandul... te imbratisez cu drag si capul sus...Cuvintele sunt oricum goale pe langa suferinta ta.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-l ia la dreapta Sa.

Baimareanul spunea...

Sincere condoleante ! Nu s-au inventat cuvinte pentru a alina aceasta durere.

Andreea spunea...

Am vazut postarea ta la 46 de minute dupa ce ai publicat-o, si m-am blocat! N-am stiut ce sa-ti spun...Insa de ieri m-am tot gandit la tine si la suferinta prin care treci. Ai scris cu atata pasiune despre tatal tau, avea un suflet tare frumos din ceea ce ne povestesti. Sunt si eu alaturi de tine cu gandul. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Dana2dor spunea...

Sincere condoleante, draga Lia!
M-am intristat si eu odata cu tine pentru ca am trecut la randu-mi prin ce treci tu acum.
Durerea e de neconsolat!
Fie ca timpul sa-ti cearna durerea si sa ramai doar cu amintirile frumoase care sa-ti bucure sufletul!

CamiB spunea...

Condoleante, Lia. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

maya spunea...

Condoleante :(
Cu toate ca au deja o vîrsta,cînd pleaca cei dragi,noi ramînem cu un gol mare în suflet.Din pacate,anul acesta a fost mai mult decît plin cu astfel de goluri pentru mine,iar cel din urma m-a izbit la pamînt...

Un gînd bun de la mine,si sper sa treci cumva peste acest impas...sa-ti gasesti linistea sufleteasca.

Irina spunea...

Imi pare sincer rau, Lia. Sper sa reusesti sa treci peste momentul asta...atat de greu.

Lia spunea...

Va multumesc tuturor.
Incet ,incet,ma adun,pentru ca ,
The show must go on.

adriana spunea...

Dumnezeu sa il odihneasca!

adriana spunea...

Am deschis calendarul...am vazut ca a fost intr-o luni; si tatal meu tot lunea a plecat; am numarat...azi s-au implinit cele 40 de zile.

Dumnezeu sa ii aseze sufletul in loc luminos tatalui tau si voua sa va dea liniste si putere.

adriana spunea...

In esenta, muribunzii cu frica de Dumnezeu si cu credinta in Hristos nu "'gusta" din moarte. Pentru ei moartea este inexistenta, exista doar renastere sau mutare. Ei trec intr-o noua viata, pastrandu-si simtamintele, gandurile, insusirile. Nu incape indoiala ca pe ei ii asteapta linistea vesnica. Dar ce liniste poate fi aceea? Nu absoluta inactivitate, ci pacea sufleteasca. Se odihnesc de pacat, de suferinte, de spaime, de indoieli, de griji; iata adevarata pace, in care salasluieste Domnul insusi. O pacificare vesnica, intr-o neintrerupta activitate. Asemenea stelelor de deasupra capetelor noastre, noian de suflete se misca necontenit in spatiul infinit si totusi raman in pace, fiindca miscarea lor se face in ordine, armonios, supunandu-se legilor divine. Liniste absoluta in necurmata lucrare, iata, de buna seama, pacea de care se bucura sufletele raposatilor. Daca este asa, ce alta mangaiere mai mare ar putea fi pentru noi, muritorii, care i-am pierdut pe atatia dintre noi cei ce ne-au fost aproape! Inseamna ca moarte este o renastere catre o viata superioara, in care singura schimbare este aceea a invelisului care imbraca sufletul nemuritor.(...) Totusi, la vederea mortii se isca in noi aceeasi intrebare: "De ce?" Exista insa in fiecare moarte un inteles si un scop care ne scapa. (...) Nu ne este de trebuinta sa cunoastem cauzele si intelesul a toate. Asadar sa tacem, sa tacem precum copilul care sta la picioarele mamei sale si care, privind-o increzator in ochi, este convins de dragostea ei, chiar daca nu o intelege. ( fragment din ziua de 25 noiembrie in Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU, Editura Sophia, 2008)

Lia spunea...

Adriana,

Multumesc,mult pentru cuvintele frumoase.

hapleablog spunea...

Codoleante Lia.Iti inteleg suferinta si durerea pt ca am trecut prin momente asemanatoare.Acum tot ce trebuie este sa reusesti sa fii tare si sa o sustii pe mama ta, care cu siguranta va depasi foarte greu momentul.

Lia spunea...

Multumesc mult Haplea.

Trimiteți un comentariu

Related Posts with Thumbnails