Ton cu mazare si sos de portocala

Mancarica asta se putea incadra in mai multe capitole :

-Sa gatim sanatos.Este evident de ce.

-10-20-30 de minute.Pentru ca se faca incredibil de repede.

- Mancare cu peste.Pentru ca e cu.... ton.

Eu am introdus-o in ultimul.

Am sa o prezint pe scurt.

Ingrediente pentru 2 persoane :

o conserva mare de ton in ulei

400 g mazare congelata

coaja si zeama unei portocale mari

30 ml ulei

2 catei de usturoi

sare,piper

fulgi de migdale

Punem la fiert mazarea cinci minute in apa clocotita.

Intre timp preparam :

Sos de Portocale :

Calim usturoiul in ulei,cateva minute.Puteti sa-l lasati intreg si sa-l scoateti la final din sos.

Stingem cu zeama de portocala si mai lasam sa fiarba 3 minute,pana se ingroasa putin.Apa din sucul de portocale se evapora foarte repede si se vede cum sucul incepe sa se caramelizeze.Nu-l lasati mai mult,pentru nu ne trebuie dulceata.Asa ca stati cu ochii pe el 3 minute.:) 

Stingem focul si asezonam cu sare si piper.

Dupa ce mazarea a fiert,o asezam in farfurii,picuram sosul,asezam  deasupra tonul scurs bine de ulei,si presaram coaja de portocala si feliile de migdale.

Se putea mai simplu ?

Daca tot am inceput cu capitolele,putem spune ca mancarea se mai incadreaza la capitolul :

Se face repede,dispare imediat.

A si sa nu uit.Serviti-o cu paine prajita.

Pe cuvant ca nu va mai trebuie desert.

Pofta buna !

La Dana & Bob

E bine cand altii  gateasc pentru noi.

Ieri am fost la masa la prietena mea Dana.

Pe Dana o stiu de pe vremea cand faceam castele de nisip in spielhozen.

Noi eram domnisoare la 3 si 5 ani,iar Dan,fratele ei,la 1 an, era mascota noastra.

Frumoase vremuri.

Spielhozen erau niste pantalonasi scurti,bufanti cu platca.Pentru copiii mai mici,cum era cazul fratelui ei,se faceau cu nasturi intre picioruse.Va imaginati voi de ce.

Faza tare a fost cand Dan a trecut printre castoanele puse pe jos pe patura de picnic,s-a impleticit si a cazut cu fundul in salata.

Intre timp,spielhozen nu mai avem,au trecut 45 de ani, inca mai construim  castele si nu neapart in Spania.:)

Ei dar sa va spun cu ce ne-au rasfatat gazdele :

Un platou cu ardei umpluti cu branza korozot si cascaval  .

O supa crema de rosii cu franjuri din ou.

O tocanita de fazan cu iepure salbatic si sos vanatoresc,cu garnitura de paste.

O bunatate.

Pentru iepure si fazan ii multumim lui Bob .

Masa s-a incheiat cu crema caramel.

Dupa asa o masa,ultima achizitie mustacioasa a Danei,si-a gasit un loc  caldut de atipit ,pe burta "Omului".
Il cheama Mausie.E ce ziceti ?
O mata cu nume de soarece ?Noi l-am botezat.Mi-e fin. :)

Sa nu ma intrebati cate pisici are Dana,pentru ca nici ea nu le mai stie numarul.

Eventual daca le face poza. :)

Focul ardea in semineu,orhideele se alintau in soare,iar noi,am mai palavragit langa o ceasca de cafea.
Multumim frumos de masa Dănuţa.

Am mai impuscat o Duminica de februarie,facand planuri pentru Duminicile care vor urma.
Sa fiti iubiti !

Letters to Juliet

Un film de vazut.
Care incearca la modul romantic,sa raspunda unui "daca",lasat fara raspuns timp de 50 de ani.
Imaginile,culorile,lumina si parfumul Veronei,Toscanei,Sienei,insotesc aceasta poveste .
Daca iubiti Italia,veti gasi o particica din ea in acest film.
Povestea filmului se suprapune perfect peste povestea din viata reala a celor doi actori,
Franco Nero si Vanessa Redgrave.
In realitate, Vanessa Redgrave si Franco Nero s-au intalnit si s-au  indragostit in 1966, la filmarile pentru "Camelot." Au un fiu impreuna.
La scurta vreme s-au despartit.
Fiecare dintre ei si-a refacut viata avand familie si copii.
In anul 2006,si-au reunit destinele, in fata familiei si prietenilor.
Exista o replica in film care inseamna foarte mult pentru ei doi.
Cand Claire ii spune lui Lorenzo "Sorry I'm late", incercand sa se scuze ca l-a lasat sa o astepte timp de 50 de ani, Lorenzo ii raspunde astfel:
"When we speak about love, it's never too late".

Sarmale cu Păsat si Varza murata

Sa reluam sirul relatarii de unde l-am lasat   ieri ,dupa ce am aflat cum se obtine Pasatul .

Acuma daca avem pasat ,e musai sa facem si sarmale.

Sarmale de dulce,sau de post.

Cu varza dulce sau cu varza acra.

Eu am facut sarmale cu păsat si varza murata,pentru ca acum este sezonul lor.
Cele cu varza dulce ,ciuperci si bulion,le lasam pentru la vara,cand vom culege ciuperci din padure.

Petru 67 de sarmale medii  si mici ,am folosit :

3 verze murate mijlocii

1 kg carne tocata

300 g pasat

100 g sunca afumata

200 g kaizer

carnat afumat de casa

1 ceapa mare

sare,piper,o lingurita boia dulce

crengute de marar si cimbru

100 ml ulei

Ies multe,dar o parte din ele se pot congela si se pot fierbe ulterior.
Daca tot ai facut atelier in bucatarie si te-ai manjit pe maini,macar sa
merite efortul.:)

Cand fac sarmale,incep intotdeauna cu pregatirea frunzelor,carora le tai partea ingrosata de pe nervura principala,astfel incat frunza sa ramana fina si usor de impachetat.Aleg verze medii spre mici,pentru ca sa nu mai trebuiasca sa tai frunza in doua.

Daca varza e mare,taiem,ca nu avem ce face.:)

Apoi pregatesc umplutura.

Curat ceapa si o tai marunt.O pun la prajit in ulei pana ce devine sticloasa.

Se adauga sunca afumata taiata marut si se caleste putin.Peste ele se adauga si păsatul.Se mai lasa pe foc 2 minute.Invartim continuu.

Punem amestecul intr-un castron si adaugam carnea,sare,piper,boia dulce .

Framatam carnea si restul ingredientelor,pana cand rezulta o pasta omogena.

Eu scutur crengutele de marar si cimbru in umplutura printr-o sita,astfel incat semintele,sa cada inautru.

Gustul va fi mult mai bun.

Iar "maturicile"ramase le pun pe fundul cratitei.

Incepem sa formam sarmalele,cu rabdare pana cand sunt gata toate.

Tapetam fundul cratitei  cu crengutele de marar si cimbru si incepem sa cladim sarmalele in straturi concentrice.

Deasupra se poate pune un strat de varza murata taiata fideluta.Asta 

pentru ca intotdeauna ramane mijlocul verzelor nefolosit. 

 Si un ultim start din felii de kaizer si carnat afumat,taiat in bucati potrivite .Potrivite de-o portie gurmanda.

Sarmalele cu pasat nu se pot face fara afumatura.Altfel nu au savoare si schepsis.

Acoperim sarmalele cu apa rece.Nu mai puneti sare,pentru ca varza murata este destul de sarata.Eventual,daca vreti puteti inlocui o parte din apa cu zeama de varza.

Se lasa pe foc mic ,2-3 ore,pana cand sarmalele sunt fierte.

Cand sunt gata,puneti capacul pe oala,invartiti oala in stergare groase si lasati asa instalatia pana a doua zi.

Pasatul se mai umfla in pene,iar aromele se infasoara intr-o mireasma naucitoare.

Serviti cu smantana .

Eu am facut varianta light.Fara carne de porc,doar carne de vita si fara sunca sau kaizer,doar cu cateva bucati de carnat de casa,pentru gust.

Sunt minunate.

Pofta Buna !

Păsat pentru sarmale

Lungul drum al bobului de porumb din stiulete in farfurie.
Ce e păsatul ?
Păsatul este fractiunea mai mare a malaiului.Sau fratele mai mare.Cum vreti.
Inlocuieste cu succes orezul in sarmalele rotunjite cu maini harnice de
socacitele(bucataresele) maramuresene.
Cum se obtine ?
Se curata boabele de porumb de pe stiulete.

picture by Lia

Si se duc la moara :

picture by Lia

Se macina malaiul intre 2 pietre si se pune faina in sac.

picture by Dorin Stef

Faina asta o gasesti la piata,la tarani.O cumperi , si o aduci acasa.
Atentie ! Sa nu cumparati din cea furajera in care e tocat si coceanul.  

O treci prin sita.

Nu sita de faina alba,ci o sita metalica mai mare .

Si iata ce rezulta in urma operatiei de fractionare :

Faina de malai,numai buna pentru tocana(mamaliga) si pasat .

Ei stati ca nu e gata.

Grauntii de păsat sunt amestecati cu cruste de boabe si resturi de stiulete. 

 Foarte sanatoase,in cazu in care vrei sa ingrasi porcul,dar nu sunt aspectuoase si digeste in caz ca vrei sa le consumi .

Asa ca pasatul se pune intr-un bol mare si se acopera cu apa rece.

Impuritatile se ridica la suprafata  apei.

Se arunca apa si se repeta operatiunea de spalare de mai multe ori,pana cand apa ramane limpede.

Acum trecem  păsatul printr-o sita si eliminam apa suplimentara.

Gata !

Avem păsat pentru sarmale.

Despre Sarmalele cu pasat,maine.

V-am pupat .

Mamaliga ei de viata !

Viata despre care mai zilele trecute va spuneam ca trebuie sarbatorita.

Da trebuie,nu mi-am schimbat opinia,doar ca azi vreau sa o privesc din alta perspectiva .

Viata asta e rotunda ca o mamaliga, doar ca nu e plata.

E o spirala in spatiu,pe care alergam.

La inceputul vietii,cercurile sunt mari,dar pe masura ce alergi,ele sunt din ce in ce mai mici.Ca la tel.

La 30 de ani,intrai la....Contabilitate... unde colegele tale,femei intre 50-60 de ani,incantau aceleasi vorbe despre ceaiul din  3 Cozi :

 - coada soriceluli,a calului si a ciresei.

Dar nu mai mult de doua saptamani,dupa care trebuia alternat cu ceai de sunatoare,spanz si musetel.

Purtau aceleasi vesnice discutii despre reumatism,insomnie si bufeuri.

Te uitai la ele cu mila,ba chiar cu dispret si-ti spuneai ca  esti  nemuritoare.

Ieseai pe usa inchizand-o incet.Paseai apoi pe culoar tiptil.Vocile lor deveneau tot mai inabusite,pana cand se stingeau intr-un zumzait.

Te distantai tot mai mult de.... probleme .

Probleme,bleme,leme,eme,me,e....... 

La 30 de ani,..50,60,sunt cifre indepartate,necunoscute,nedorite.

Iti inchipui ca inchizand usa usor,vei ramane forever young.

Si chiar esti si ramai tanara,atat cat ti-a fost scris genetic.

Cand intrai intr-o casa unde vedeai pe o etajera enspe cutii cu medicamente,te gandeai ca acolo locuiesc batrani,bolnavi,oameni care nu mai au nimic de spus .

Simteai miros de statut,de mucegai,de tacere,de tristete.

Priveai personajele care populau acel spatiu si ti se parea ca  ele doar asteapta ceva.....

Dar Vai !Un simplu set de analize iti da viata peste cap :

Colesterol   3... !

Trigliceride 3... !

- Se vede ca gatiti bine.Iti spune doctorul cu ochi albastrii,scrutandu-te  ecografic cu privirea ,din cap pana in picioare.

- Nu te necaji,ai o boala domneasca,iti spuse prietena cea mai buna.
-Si eu am colesterol mare,e genetic,zice.Ea e cat o schija.

O fi domneasca,dar e o boala care  te plaseaza  la coada. 

Ce coada? A aterosclerozei,a infarctului sau a accidentelor vasculare.

- Cum ? Fumati ?Vai de mine ,pai va lasam sa avansati,va dam un numar  in fata.

Cei de la coada te privesc cu respect.

Avansezi si in loc de numar primesti un frumos cartonas in forma de inima rosie.

De acum il vei purta cu mandrie....toata viata.
Vei avea programare la medicul de familie .Vei sta in sala de asteptare,cuminte ca pe vremea cand te dureau amigdalele.Doar ca acum vei primi in fiecare luna o frumoasa reteta compensata.O litanie pe mai multe pagini.

Ti se va lua lunar tensiunea,vei fi cantarita si masurata.

In vocabularul lunar va intra in cap de lista cuvantul Farmacie si vei pandi cu sufletul la gura zilele in care se elibereaza...Gratuitele.

Lunile cand nu sunt fonduri,vor fi marcate cu negru in calendar.
Asa ca ,prevazatoare din fire,ai sa-ti faci provizii ,sa ai in cantitati indestulatoare,chiar daca vor depasi termenul de expirare.

Farmacia era pana acum magazinul de unde-ti cumparai aspirina.Acum va deveni locul din care iti cumperi viata.

Vei manca margarina Becel,sosuri  fara sos,carne fara carne,si smantana fara vaca.

De ce toate acestea ?

Pentru ca spre deosebire de strabunii nostri care aveau maini mari si palme batatorite,care munceau si mancau din greu,generatia "usoara",a facut scoli inalte,munceste de pe  scaun , mai putin cu fizicul, mai mult cu mintea,dar mananca la fel de bine si mult daca nu chiar mai bine si mai mult decat stramosii.

Carnati prajiti,ficat de gasca,creme cu unt,maioneze,...you name it.

- Ha!Ha! vor spune vegetarienii,ai ajuns la vorba noastra.

Ai ajuns din pacate si nu stii unde ai gresit.

Cred ca nicaieri.

Copilaria ti-ai petrecut-o pe maidan ,nu la calculator.

Ai cutreierat prin paduri dupa ciuperci,pe carari de munte indiferent de anotimp,la rau si lac toata vara.Ai luat lectii de pian ,balet si limbi straine.Destule motive ca sa iesi din casa.

Fara Mc.D.,KFC,sau Pizza H.

Ai facut naveta 10 ani cu trenul si pe jos.10 ani X  4 km/ziX 300 zile fara sarbatori si duminici = 12000 de km.

Gradinaresti,plimb cainele si stai la aer curat .

O viata de om normal.

Si cu toate astea,genetica  te ajunge din urma.Si anii.

Anii care iti deschid acum usa inchisa de mult  timp si ti-o trantesc in nas.

- Bucura-te !Ai inca tot timpul din lume inainte.

Trebuie doar sa-ti faci putina ordine in viata.

Te bucuri si totusi,nu-ti poti stapani o lacrima.Curge singura pe obraz.Nu o poti opri.

Nu curge din cauza de colesterol,ci din cauza de ceai de 3 Cozi.
Cozi pe care le vei astepta sa se coaca,  le vei usca la soare si le vei fierbe in incantatii dodecadale.

..............................................................................................................................

Generatiile viitoare vor fi mult mai expuse .

Ei sunt deja cei care au auzit sunetul clopotelului.
Clopotel care nu-i mai salveaza,drept pentru care sunt cu ochii pe cantar ,isi verifica caloriile din farfurie,isi cunosc genetica. Isi numara ridurile si sunt intr-o continua alerta,la Mall.

Foarte bine.

Dar nu am nici o garantie ca ei vor ajunge matusalemici.Nici ca vor fi mai sanatosi.

Asta numai daca evolutia nu ne va transforma in niste fiinte care se hranesc cu perfuzii,au chip  de Allien, cu corp subtire,cap mare,ochi imensi si  3 degete.

Fiinte  asexuate,fara sclipire in ochi si fara chef de viata.

V-am pupat.

P.S.

Ii multumesc Lui Adi Hadean,a carui postare de aici mi-a starnit imaginatia.

Sos Olandez

Nu stiu de ce nu l-am facut niciodata.

Mi s-a parut intotdeauna ca sosul asta e un fel de lucrare de diploma in domeniul sosurilor.Ca e apanajul chefilor,ca nu e pentru muritorii de rand.

Oricum ar fi,e clar ca Sosul Olandez tine de "lucrurile sfinte in arta culinara".

E Dumnezeiesc.

E un sos bogat,cu gust de unt si oua.

Pe langa varianta clasica se pot face nenumarate alte combinatii.

Cu ceapa si vin(Sos Bernez), cu portocale,cu capere,cu tarhon,cu rosii,cu cognac...

Reteta de baza ,pentru aproximativ 250 g.

4 galbenusuri

2 linguri apa rece

250 g unt topit de cea mai buna calitate(min 80% grasime)

3 lingurite suc de lamaie proaspat

sare

piper proaspat macinat,de preferinta alb

Eu am facut cu jumatate din cantitati si e mai mult decat suficient pentru 2 persoane.

In primul rand topiti untul.

Apoi facem o instalatie de bain marie,in care punem 2-3 cm de apa.

Punem apa la fiert.

Intre timp batem cu un tel galbenusurile  cu apa rece.

Asta e un truc de chef.Cu cat aeram mai bine galbenusurile,cu atat mai usor vom incorpora untul.

Punem castronul cu galbenusurile peste vasul cu apa calda.

Reducem focul la minim.

Atentie !

Apa nu trebuie sa fiarba,iar castronul cu galbenusuri nu trebuie sa atinga apa.Daca nu avem grija,galbenusurile se coaguleaza si in loc de sos,obtinem omleta.

Incepem sa incorporam untul topit si racit,picatura cu picatura,ca la maioneza.

Invartim energic cu telul.

Daca vi se pare ca apa incepe sa fiarba,luati de pe foc si apoi puneti inapoi.

Dupa ce jumatate din cantitatea de unt s-a incorporat,restul se poate pune mai repede.

Daca se ingroasa prea tare,mai puneti putina apa rece.

Tot cu apa rece se repara daca se taie.

Cand am incorporat tot untul,luam deoparte si punem sare,piper si zeama de lamaie.

E gata.

Trebuie sa fie lucios,omogen,fara particule coagulate.

Daca aveti dubii,puteti sa-l treceti printr-o sita fina.

Merge perfect cu carne la gratar,peste sau legume.

Eu l-am picurat pe un gratar de vita cu garnitura de fasole verde.

Am  mai pus cateva capere si fulgi de migdale.

Et Voila !

                                                              Pofta buna !