Powered By Blogger

duminică, 29 august 2010

Supa de rosii ca la Cluj



Printre amintirile culinare dragi mie,se afla supa de rosii a bunicii mele materne.
De mult doream sa o fac,dar m-am impiedicat mereu in pastele de casa care o insoteau.
Asa ca am facut supa de rosii,in varianta cu galuste de gris sau de faina.
Acum nu mai am nici o scuza.
Gradina mi-a oferit rosii coapte,iar Lilly mi-a adus faina de grau dur.
Supa asta se face simplu si nu necesita multe ingrediente :

-2 kg rosii coapte,spalate,taiate,acoperite cu apa,sarate,fierte bine cu 2-3 ramurele de telina,date prin sita si transformate in suc de rosii.
Rezulta cam 2 l suc.








- 1 l. apa
- o ceapa
- 2 linguri de faina
- 1 lingura de zahar,daca sucul e prea acru.Eu nu am pus.
- sare
- piper sau ardei iute daca o vreti picanta
- frunze de telina sau tarhon
- paste de casa.Romburi.

Am prajit ceapa taiata fin, in putin ulei.
Am stins cu bulionul preparat din rosii proaspete.Am freacat 2 linguri rase de faina cu apa rece si am adugat in supa.Am pus si restul de apa si o legatura de frunze de telina,pe care le scot la final.
Am sarat si am lasat sa dea un clocot.

Pentru paste,am amestecat 1 ou cu 100 g faina si o lingurita de ulei.


Am framantat un aluat elastic si destul de tare,pe care l-am intins cu facaletul.
Ar fi trebuit sa citesc ziarul prin foaie.Inca nu am reusit.
L-am infainat,impaturat si taiat fasii




si apoi rombulete.



Cred ca bunica zambeste din cer.Rombuletele mele nici nu miros pe langa ale ei :)
Dar important e ca le-am facut si mi-am luat greata.
De acum urmeaza sa ma specializez.

Am fiert rombuletele in apa cu sare vreo 5 minute.Le-am strecurat si
le-am pus in supa.
Procedeul asta se practica pentru a nu tulbura supa.
Supa mea nu e limpede fiind facuta cu faina,dar nu am vrut sa se ingroase prea tare.
Am mai dat un clocot,am stins focul si le-am lasat sa se imprieteneasca cu mediul :)
Sunt multumita de rezultat.Cand serviti puneti alaturi smantana .

Pofta buna !


  

joi, 26 august 2010

Papricas de galbiori cu mamaliga





Nu pot lasa sa treaca vara fara un papricas de galbiori.
Ciupercile astea solare m-au fascinat intotdeauna.
Cei care umbla prin paduri ,stiu ca sunt cateva ciuperci mai sfioase,pe care e greu sa le gasesti.Printre ele si galbiorii.
Fata de ghebele care se dezgolesc cu indecenta,galbiorii ,au locurile lor preferate,si stau cu scufitele ascunse sub frunzis.
Asa de bine camuflate,incat numai un ochi avizat le gaseste.

Pe langa culoarea si portul lor diafan,galbiorii au o aroma intensa si un gust picant.
Daca avem galbiorii,trantim langa ei o mamaliga si-i facem papricas cu niscaiva boia,usturoi,smantana,frunze de patrunjel, 2 linguri de faina si e gata masa.
Dar nu orice masa,chiar daca pare banal,ci una de care sa-ti amintesti
cu placere si care sa te faca sa-ti doresti sa o faci iar.

  
Pofta buna !

marți, 24 august 2010

Marea ma iubeste !

Marea,soarele nisipul fin apasat sub talpa si strecurat printre degete.
Buzele si pielea sarata,briza blanda si calda...
Bucurii de care nu am avut parte anul acesta,pentru ca exista nu-i asa alte prioritati...
Ei bine prietenii care-mi cunosc sufletul,mi-au adus marea mai aproape.






La final am primit o sticla cu nisip si o cutie cu scoici cu care mi-am facut coltul meu de mare.
Nu spun mai mult,pentru ca nu vreau sa devin lacrimogena.Nu-mi place sa dau apa la soareci :)



Multumesc Raluca !

duminică, 1 august 2010

Bonet




                                          Bonet


O budinca mirobolanta,pentru care ii multumesc Cristinicai de pe Arta Culinara.
Seamana oarecum cu budinca caramel,dar aceasta este  verisoara din Italia.


E un dulce cu origini Piemonteze.
Raspandita apoi in lumea larga,asa cum s-a intamplat cu atatea alte bunatati din peninsula.

Avem nevoie,pentru Caramel :


100 g zahar si 3 linguri apa


Pentru Budinca :


100 g biscuiti Amaretto
100 g zahar
20 g cacao
3 oua intregi +2 galbenusuri
500 ml lapte
coaja unei lamai
3 linguri rom
zahar vanilat(vanilie Burbon)




Iata cum am procedat eu.
Am caramelizat zaharul,pana a devenit de culoarea mierii de padure.
Apa ajuta caramelizarea,care decurge mai usor,fara risul de a se arde zaharul.
Am tapetat o tava cu acest caramel.Trebuie lucrat repede,pentru ca
se intareste in cateva minute.Am lasat tava deoparte.
Apoi,am amestecat foarte bine ouala cu zaharul ,zaharul vanilat,romul si coaja de lamaie.
Am incalzit putin lapte si am dizolvat cacaoa.Am adaugat peste amestecul de oua,printr-o sita,sa fiu sigura ca nu ramane granule de cacao nedizolvate.
Am adaugat si restul de lapte rece.
Iar la final,biscuitii maruntiti cu robotul sau cu sucitoare,pana cand
s-au transformat intr-o pulbere fina.
Intre timp am preincalzit cuptorul la 180 grade si am pregatit o instalatie de bain marie.
In vasul de inox am tapetat zaharul caramelizat si am pus apoi, budinca,iar in tava neagra am pus apa.
Instalatia asta merge la cuptor pentru 45 de minute.
Sa urmariti apa din tava,sa nu fiarba tumultos,pentru ca budinca va deveni poroasa si pierde mult din finete.
E gata cand se departeaza usor de marginea tavii iar caramelul bulbuceste usor in jurul bonetului.
O lasati sa se raceasca.Apoi se pune in frigider cel putin 3 ore.
Eu am lasat-o la rece pana a doua zi.
Apoi o rasturnati pe platou.
Am servit alaturi de inghetata de vanilie.
Nu pentru ca ar fi avut nevoie de supliment de viteza,ci pentru ca am fost multi la masa,si budinca putina pentru atatia pofticiosi.
Data viitoare fac portie dubla.
Este un dulce regal,va spun cu mana pe inima.


Related Posts with Thumbnails