Nu pot lasa sa treaca vara fara un papricas de galbiori.
Ciupercile astea solare m-au fascinat intotdeauna.
Cei care umbla prin paduri ,stiu ca sunt cateva ciuperci mai sfioase,pe care e greu sa le gasesti.Printre ele si galbiorii.
Fata de ghebele care se dezgolesc cu indecenta,galbiorii ,au locurile lor preferate,si stau cu scufitele ascunse sub frunzis.
Asa de bine camuflate,incat numai un ochi avizat le gaseste.
Pe langa culoarea si portul lor diafan,galbiorii au o aroma intensa si un gust picant.
Daca avem galbiorii,trantim langa ei o mamaliga si-i facem papricas cu niscaiva boia,usturoi,smantana,frunze de patrunjel, 2 linguri de faina si e gata masa.
Dar nu orice masa,chiar daca pare banal,ci una de care sa-ti amintesti
cu placere si care sa te faca sa-ti doresti sa o faci iar.
Pofta buna !
10 comentarii:
excelent papricasul!:)
moaa, e 2:20 si salivez rau de tot la bunatatea asta...arata de revista...:P
Multumesc Alison.
Diamanto,:)
Asa patesc si eu cand ma uit la
bunatatile tale.
Hmm....deja imi ploua in gura !!! imi aduce aminte de copilarie, cand colindam padurile sa culeg minunatiile de ciuperci: ghebe, galbiori, rosiori, bureti laptosi ( atat de buni murati ).....yamy!!! vreau si eu o portie!!@ :)
unde sa-i caut?la noi in piata nu sunt!
Alina,ce vremuri....
Geta,nu stiu,dar la noi sunt multi prin paduri.
Cred ca tine de altitudine.
Cresc in padurile de foiose.
Stejar si fag.
Vai ce bine arata galbiori... asa de mari, frumosi si cu o culoare minunata. Asa ceva nu am gasit prin supermarketurile noastre.
Sara,
Eu i-am luat de la piata.
ce bine arata!!
Trimiteți un comentariu