De Martisor , pentru voi toti

Sa fiti iubiti !

Tzucaturi de Dragobete

Cu ocazia Sarbatorii de Dragobete,va doresc fericire maxima,iubire eterna si viata lina.

Mai multe despre aceasta Sarbatoare de dragoste puteti vedea aici :

Eu am facut o prajitura care se topeaste in gura si care se poate inghiti dintr-o muscatura.

Am oscilat cu titlul :

Tzucaturi de Dragobete 

Muscaturi de Dragobete 

Muscaturi de dragoste :)

Prajitura mea, este de fapt o amandina,in care am folosit cacao si Inka ,iar crema am facut-o cu mascarpone in loc de unt.Daca vreti o crema mai ferma,folositi unt cu minimum 80% grasime.

Blat :
-6 oua

-200g zahar

-30ml apa

-30ml ulei

-20g cacao +2 linguri Inka

-8 linguri faina

Ouale se separa.

Albusurile se bat impreuna cu apa si cu zaharul adaugat in trei reprize.Obtinem o spuma ferma . 

Galbenusurile se freaca cu uleiul pana se albesc.Se incorporeaza usor bezeaua de albusuri,apoi faina amestecata cu cacao.

Am turnat aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt.

Tava mea are 40/25.

Am copt-o 35-40 de minute la 180 de grade. Am facut proba cu scobitoarea.Am scos-o din cuptor si am lasat-o sa se raceasca complect inaite de a o taia.

Crema :

Toate inredientele trebuie sa fie la temperatura camerei,altfel mascarpone nu se va lasa cremuit. :)

3 galbenusuri + 4 linguri de zahar fin, se freaca cu telul intr-un vas, pe Bain-Marie ,pana obtinem o crema spumoasa si zaharul se dizolva.Racim crema si o amestecam cu un tel, cu 250 g mascarpone(sau unt) si 2 linguri cu varf de cacao + 2 linguri Inka.Invartiti viguros,pana cand mascarpone se lichefiaza intr-o crema fina.Punem crema la rece.

Siropul :

400 ml apa 

200 g zahar

4  linguri ness

rom

Punem la fiert apa si zaharul. Dupa ce incepe sa fiarba mai lasam 5 minute pe foc mic si la final adaugam si nessul.Luam de pe foc si turnam rom sau esenta de rom.

Taiem blatul racit in doua.

Asezam o jumatate de blat pe o tava, insiropm, punem crema, acoperim cu celalalt blat.Insiropam si blatul de sus.

Punem prajitura la frigider pana a doua zi.

Apoi o taiem cu un cutit ascutit,incalzit in apa fierbinte.

Glazuram amandinele :

Glazura 

200 g ciocolata menaj minimum 50 % cacao

200 ml frisca min 30 % grasime

Rupem ciocolata bucati mici si o punem intr-un vas incapator. 

Separat incalzim frisca pana la fierbere si apoi fierbinte o turnam peste ciocolata.

Dupa 5 minute ,invartim amestecul de ciocolata si frisca cu un tel, pana cand obtinem o glazura lucioasa, numai buna de turnat peste bucatile de prajitura.

Cu o lingura, punem glazura pe fiecare amandina.

Daca in timp ce turnati glazura,aceasta se ingroasa prea tare ,mai puneti vasul putin pe un vas cu apa fierbinte si ati rezolvat problema.

Ornati dupa plac si in functie de eveniment cu frisca,ciocolata alba topita, inimioare, stelute....

De grija glazurii ,am uitat ca mi-e descarcat aparatul de fotografiat ,asa ca pana l-am incarcat,s-a topit crema ,dar ce sarbatoare ar fi asta ,fara de emotii . :)

Va doresc multe tzucaturi de Dragobete ! 

Cozonac austriac -Reindlign- Carinthian Cake

Povestea noastra incepe cu o forma de Gugelhupf  prafuita, pe care am gasit-o intr-un raft de magazin, uitata de lume si pe care am dat 7 lei.

Un pret atat de mic nu prea inspira incredere.

M-am uitata la forma, am masurat-o lung cu privirea, am cantarit-o asa din cot, si pentru ca era grea, mi-a starnit interesul . La pretul asta putea sa fie si de unica folosinta, asa ca am luat-o.

Ajunsa acasa, am vrut sa o testez si am hotarat sa fac un cozonac.

Cozonacul  acesta provine din Carinthia, o provincie din sudul Austriei si era servit traditional, cu ocazia nuntii, botezului sau cu ocazia sarbatorile religioase, in special de Pasti.

Azi a devenit un dulce de toate zilele. 

Ceea ce-l face deosebit, este glazura de zahar cu gust de caramel crocant si condimentele.

Ingrediente :

500 g faina  

 20 g drojdie

100 g unt

250 ml lapte caldut

1 ou

1 galbenus

50 g zahar tos

putina sare

seminte de anis

o lingurita condimente pentru turta dulce

(scortisoara,cuisoare,cardamon)

Umplutura :

80 g unt topit

100 g zahar brun

2 lingurite pudra de scortisoara

100 g stafide inmuiate in rom

50 g nuci sau alune prajite taiate marunt (optional)

Crusta de zahar :

Ungem forma de gugelhupf, cu un strat subtire de unt si o presaram pe toata suprafata cu zahar tos.

Sa incepem acum sa facem cozonacul.

Preincalzim cuptorul la 180 de grade (foc mijlociu).

Se face o maia(starter) din drojdia frecata cu o lingura de zahar, 2-3 linguri de faina si putin lapte caldut.Obtinem o pasta de grosimea unei smantani subtiri. Se lasa deoparte sa dospeasca cam 15 minute intr-un loc caldut .

Amestecam apoi faina,cu bucatile de unt moale,oul si galbenusul, restul de zahar, putina sare, maiaua si laptele caldut. 

Adaugam condimentele.

Amestecam bine totul si framantam pana cand obtinem un aluat moale si matasos.

Se acopera aluatul cu un prosop si se lasa sa creasca o ora ,o ora jumatate,depinde cat de cald este in bucatarie. 

Oricum,aluatul cu unt nu creste la fel de spectaculos ca si restul aluaturilor de cozonac.Avand mult unt, este un aluat mai greu.Asa ca nu va impacientati daca nu da pe dinafara.

Il mai framantam o data si apoi il intindem pe masa usor infinata, intr-un dreptunghi cu latura egala cu diametrul formei de copt si grosimea de 0,5 cm. 

Ungem aluatul cu untul topit si racit usor, presaram zahar brun amestecat cu scortisoara pe toata suprafata si apoi repartizam frumos stafidele si nucile sau alunele.

Asezam cozonacul in forma pregatita cu unt si zahar,si coacem la 180 de grade ,timp de 60 de minute.

Daca nu aveti forma de Gugelhupf, puteti folosi cu succes si o forma de tort tip inel(cu gaura la mijloc).

Nu este un cozonac foarte dulce. 

E foarte potrivit la mic dejun sau langa o cafea aromata.

Pofta buna !

Observatie personala:

Cand puneti cozonacul la copt, asezati dedesubt o alta tava, tapetata cu hartie de copt. 

Pentru ca glazura de pe peretii formei de cozonac,incepe sa fiarba ,se transforma in caramel si tinde sa picure in cuptor .

Spor la treaba !

TAPE FIVE

Pantaloons . :)

Razboiul steagurilor . Cui foloseste ?

                                                                                                            by Csaba Ianosi

Razboiul steagurilor si sloganurile care-l insotesc in ambele tabere, raspandesc doar ura .

"Agitatorii " si "Papusarii " isi freaca mainile regizand  un nou conflict interetnic .

Maine, poimaine, o noua statuie va fi profanata, un roman va fi batut de 3 unguri.

Masa de manevra, cetateni romani si unguri traitori pe acelasi pamant, pe pamant romanesc, va iesi la ciomageala.
Mineriada romano-maghiara sta sa inceapa ....

Ziarele vor spumega in tiraje, televiziunile vor focusa creieri pe asfalt in gros-plan, politicienii vor rasufla usurati ca in strada nu se mai striga :

- Aceeasi Marie cu alta palarie ! 
Iar noi vom uita ca taxele ne cocoseaza, ca nu avem locuri de munca, ca o ducem mai rau ca si ieri, romani si maghiari deopotriva.

Post scriptum :

Incepeti sa va ascutiti cutitele, sabiile, mixerele, sa pornim razboiul impotriva :
Muntenilor,oltenilor,moldovenilor,banatenilor, ca doar vine Regionalizarea !
.....Alt subiect gras, pentru creierul ras....

.....Tara arde si baba se piaptana .......

Barcute Marseieze - Navettes de Marseille

Acesti biscuiti provensali se faceau la catolici cu ocazia Sarbatorii lumanarilor (Intampinarea Domnului).

Altii spun ca un patiser a creat acesti biscuti in onoarea legendei celor " 3 Marii "   aduse in Provence de o barca.

Astazi Navettes de Marseille, sunt un brand regional si national.

In Marsilia, la " Le Four " ,bulajeria cea mai veche din oras navetele se produc inca din anul 1781.

Cred ca marinarii luau cu ei provizii generoase din acesti biscuti, pentru ca se pot pastra o perioada lunga de timp.

Prin analogie, sunt o idee buna de luat in rucsac, (nu ideea ci biscuitii) cand mergem cu cortul sau in calatoriile lungi cu masina .

Pe langa forma de barcuta , ceea ce este deosebit, este aroma lor suava de apa de portocal.

Nu va impacientati insa.In lipsa apei de portocal, puteti folosi cu succes suc si coaja de portocala . 

Cand am vazut prima data reteta ,mi s-a pus pata si imediat am vrut sa fac o portie.
Pana la urma am facut doua .

Le-am trimis si copiilor ,care le-au redenumit.

Cum le-au numit ei ?

Nu ma intrebati.Cu putina imaginatie,nu e greu de ghicit. :))))

Ingrediente :

500 g faina tip 650

200 g zahar tos fin

2 oua

8 linguri apa de portocal sau suc de portocale

4 linguri ulei de masline extravirgin

putina sare

coaja de la doua portocale

si

lapte pentru uns barcutele inainte de a le coace

Ouale, se mixeaza cu zaharul,pana cand se albesc.

Se adauga apoi uleiul,apa de portocal, sau sucul de portocale, sarea, coaja de portocala si la final faina .

Se omogenizeaza si se framanta un aluat elastic, nelipicios. Daca nu se leaga,puteti adauga putina apa.Daca este prea moale, mai puteti adauga putina faina.

Aluatul se lasa in repaos o ora.

Apoi l-am pus pe masa, i-am dat o forma rotunda si l-am taiat in felii ca pe un tort.

Fiecare felie se ruleaza in forma unui trabuc lung, cu diametrul de 2-3 cm. 

Se taie apoi ruloul in bastonase de 12 cm.

Bastonasele se ascutesc la capete. 
Le dam forma unor barcute, iar cu ajutorul unui cutit le taiem pe lungime.

Se coc in tavi unse cu unt sau pe hartie de copt 15-20 de minute, la 180 de grade Celsius.

Sunt gata cand incep sa se aureasca la varfuri si pe dos.

Inainte de a le pune la copt, le pensulam cu putin lapte .

Daca le doriti mai bronzate,le puteti pune in ultimele 10 minute  de copt, la 140 de grade, pe functia grill a cuptorului.

La inceput sunt moi,dar pana doua zi se intaresc ca niste grisine.

Gustul si aroma lor sunt grozave.

Pofta buna !

Django Unchained - parerea mea

Am vazut saptamana trecuta la Cinema City , 

Django Unchained  2012

165 de minute

Regie si scenariu : Quentin Tarantino

Cu : Jamie Foxx, Christoph Waltz, Leonardo DiCaprio, Samulel L. Jackson, Franko Nero 

Un film interesant .

Poveste faina,Imagine magnifica, Muzica pe masura .

Nu am sa va povestesc filmul,nu va speriati .Doar am sa-mi dau un pic cu parerea.Parerea mea desigur, total neavizata,a unui cetatean fara studii de specialitate, dar care plateste bilet sa vada un film .

Filmul mi-a placut in proportie de 80 %.

Nota mea: 8,00.

In prima parte am stat lipita cu ochii in ecran,cu urechile ciulite si cu mana in punga de popcorn.Nici nu respiram.

Povestea, dialogurile, imaginea superba ,muzica...totul parea perfect.

Spre final insa, Tarantino,nu s-a putut abtine sa nu imprastie o tona de gloante,dinamita si ketchup pe pereti . Sa nu mai adaug aici finalul siropos de tip Sandra Brown .
E vorba despre o violenta cathartica ,care lui Tarantino ii place.
O spune cu gurita lui ,intr-un interviu destul de agitat,pe care il puteti vedea aici :

Na dar fiecare e liber sa faca ce vrea cu banii lui.

Filmul merita vazut .

Christoph Waltz face iar...(si iar).. un rol de milioane ,pentru care a fost deja recompensat cu un Glob de Aur .

Desi e nominalizat si la Oscaruri,nu cred sa il mai ia si anul acesta, ca a luat deja unul in 2010 pentru rolul din Inglourious Basterds (actor in rol secundar).

Unde mai pui ca e outsider + ca mai trebuie periate si alte orgolii.Poate ca acum ar fi si randul lui DiCaprio.

Waltz face cu Foxx un tandem echilibrat .Placut de privit(Foxx) si de ascultat(Waltz).:)))

DiCaprio , se straduieste si de data asta .Daca i-a iesit sau nu,voi hotarati .

Samuel L Jackson, nu m-a impresionat.Are un rol puternic,pe care insa nu l-a cizelat suficient .

Filmul e tinut in spate de : poveste,imagine si de C. Waltz.

Au folosit coloana sonora a unui spaghetti cowboy,numit"Django", din 1966 care il avea in rolul principal pe Franko Nero.Motiv pentru care Nero a fost invitat sa joace si in acest film.

Bravo lor !

Muzica compusa de  Luis Enríquez Bacalov .

Asa , pentru amuzament, pun si Django din 1966, desi cele doua povesti nu au nimic comun. :)))))

Daca mergeti la film, va doresc vizionare placuta !