luni, 28 februarie 2011

Povesti din Cristale



Internetul e un land fara bariere,pasaport,sau viza. 
Iti deschide usi nebanuite si te pune in legatura cu oameni aflati la sute sau mii de kilometri.
Pe internet am legat prietenii virtuale.
Lumea ar cârcoti ca prieteniile internautice nu sunt valoroase,pentru ca in general nu e greu sa fii generos cand e vorba de cuvinte.
E usor sa scrii un comentariu gen :
-Vai ce frumos !
-Vai ce pofta mi-ai facut !
-Vai imi vine sa musc calculatorul !

Si e gata "prietenia ".
Nu ai nici o obligatie, nici o raspundere,nimeni nu-ti stie adresa si la o adica poti sa dispari in ceata.
"Prietenul" virtual nu te cheama sa-l ajuti sa mute mobila,nu-ti cere bani imprumut,nu-ti lasa cainele cand pleaca in vacanta, nu-ti plange pe umar.Prietenii virtuali sunt oameni fericiti,care nu-ti fac probleme.
As mai scrie multe, dar ma opresc aici.
Vreau doar sa va spun ca virtual am cunoscut o fata deosebita.
Cu ochi imensi cat sufletul ei,de o generozitate iesita din comun.
Am avut privilegiul de a o cunoaste personal ,dupa o tatonare virtual reciproca de un an.Nu am fost dezamagita.Ceea ce intuisem s-a adeverit.De atunci ne leaga o prietenie reala.
Da ,acum ii stiu adresa,si mananc dulceata de cirese albe si de piersici cu samburi de nuca,cum numai ea stie sa faca.

Ei si de 2 zile,fata mea are Blog.
O casa in care mainile ei de artista ,brodeaza cu pietre pretioase, povesti din cristale.
Daca va face placere,faceti-i o vizita aici.


sâmbătă, 26 februarie 2011

Gaina in iarna

                   
picture by Luke Chueh


Gaina in Iarna
                                                      by Lia :)


Gaina cu oua de aur ,sta azi abatuta,
E frig,e omat ,si e cam ciufuta.
Grauntele-s mucede,nu e fir de iarba,
Doar apa inghetata si noroi in ograda.
Cocosul* natang a uita cat e ceasul,
Nu stie de-i nopate,amurg,rasarit
Si canta bezmetic cu glasul dogit.
Iar pana-i sta bleaga si creasta-i pleostita,
Cu capul plesuv de batran ramolit,
Viseaza ca-i uliu,in vazduh ratacit.
Gaina cea alba viseaza si ea,
La verdele crud si la colbul din Spa.
La cocosul nebun ce-o calca in picioare,
In colbul din drum,ce-i intra in ovare.
Se simtea iubita,alintat-protejata,
Azi e doar un vis de gaina frustrata.

Te scutura fata,
Nu sta ciumurlita.
Ca-i plin de meschini
Si lume acrita.
Te vad si te simt,
Azi mi-esti mai aproape.
Caci stiu tot ce simti,
La dracu cu toate !
Anotimpu-i hain,
Tu na-i nici o vina,
Hai scutura pana ,
Si fa ou, gaina. :)


*
Multumirile merg la cocosul vecinei,care canta toata noaptea.:)




joi, 24 februarie 2011

Sa reciclam !


O dimineata mohorata,o gazda ciufuta,un frigider inghetat,cu aceleasi vesnice ingrediente :
Oua,branzeturi,unt,lapte,kefir,iaurt,smantana,sunca,tra-la-la,etc-cetera.
Si pe raftul de jos,un bol cu un rest de fasole frecata de ieri.
Ma uit la ea si cu parere de rau constat ca nu mai e de un pranz.
Pai vezi daca ieri ai facut portiile prea mari ?
Daca erai mai socotita,aveai si azi la pranz de mancare.
No lasa,nu-i bai.Nu ajunge de un pranz,ajunge de-un  dejun.
Si am trantit iute doua oua si am scos sfecla din borcan,am impartit totul in doua farfurii

si m-am suit pe-o sa
si v-am aratat fasolea mea.



Eh parca nu mai e asa de urat afara.

Tips :
Daca nu aveti timp sa fierbeti fasolea ore si totusi va e pofta de o fasole frecata,nu ezitati sa cumparati fasole de buna calitate la conserva.Daca tot sunteti la cumparaturi,cumparati si bacon sau carnaciori si cateva rosii sau castraveciori murati.Ca doar nu veti lasa fasolea orfana.:)
Acasa, puneti fasolea in apa cu putina sare si o frunza de dafin,la fiert 5 minute.Fiertul asta are rolul sa o demumifieze,sa o parfumeze si sa o aduca la o temperatura numai buna de a fi facuta pure.
Apoi o stercurati si o puneti in blender in  cu :

- ulei,sare,piper,un pic de boia dulce si un catel de usturoi.

Daca iese prea groasa,diluati cu putina apa in care a fiert.
Si gata fasolea frecata.Cine stie ca nu v-ati aburit  casa ?
Prajiti sunca sau carnaciorii,taiati cateva rondele de castravete si

Pofta buna ,din nou !

miercuri, 23 februarie 2011

Supa de pui cu varza de Bruxelles



Azi,la cererea publicului,postez reteta asta de supa,pe care am servit-o duminica si care a avut un succes fulminant.
Stiu ca nu-i frumos sa ma laud singura,dar daca ma pricep la ceva,apoi sa stiti ca la supe sunt artista.
Oau,a doua lauda.Fata revino-ti ! :)
Cine nu crede ,sa faca o supa dupa reteta mea.
Mie nu-mi plac supele in care vad fundul farfuriei,cu exceptia consomeurilor.Mai fac concesii vara cand ma topesc de caldura.
Supa adevarata trebuie sa fie intensa,bogata,o simfonie de zarzavaturi , condimente,ieburi  si carne.Iar raportul intre solide si lichide trebuie sa fie undeva unu la patru.Asta e regula mea.Probabil ca la cantina au alt raport.:)
Deci daca fac 5 litrii de supa,un kilogram sunt legumele si carnea.
Varza de Bruxelles are o textura interesanta.Cremos-crocanta,iar gustul e ceva intre varza si anghinare.
Cel putin asa o percep eu.

Da sa vedem ce mai punem in supa :

- zarzavat : morcovi,patrunjel,telina,pastranac ,fara gulie, sa nu amestecam brasicaceele in aceeasi supa.
Cantitatea de zarzavat,este in functie de marimea oalei si dupa cat va place supa de deasa.
- o ceapa
-un piept de pui.Eu  am pus un piept generos ca am facut  5 litrii de supa.
- 50 ml ulei
- sare,piper,o lingurita boia dulce
- o ramurica de cimbru si una de marar
- 400 g varza de Bruxelles congelata

Pentru dres supa :

- 2 galbenusuri

Pentru servit :

- smantana
- marar verde
- lamaie daca o vreti mai acra

Zarzavatul se curata,se spala si se da pe razatoarea mare.
E important sa fie ras si nu taiat.In felul acesta,varza care e vedeta ,iese mai bine in evidenta.
Ceapa se curata si se taie marunt.
Pieptul de pui se spala si se taie cuburi potrivite.

Punem zarzavatul,ceapa si carnea de pui la calit in ulei.
Lasam sa se dunstuleasca putin ,pana incep toate sa sfaraie si sa se combine aromele.
Adaugam o linguraita de boia dulce,sare,piper si apa rece.
Punem si ramurelele de marar si cimbru.Punem capacul si lasam sa fiarba la foc mijlociu pana cand carnea e facuta pe trei sferturi.
Acum e momentul sa punem si varza.O punem direct din punga.Congelata.
Daca o punem de la inceput se flescaie.
Nu e un cuvant prea frumos,dar altul nu mi-a venit in minte.
Varza trebuie sa fiarba,dar sa ramana crocanta si sa-si pastreze aroma usoara,fina,dulce-usor amaruie,care face din supa asta un deliciu.
Cand totul e fiert,stingem supa si o dregem cu galbenusuri.
E bine sa stingem focul inainte de a adauga galbenusurile.Ele se vor trata termic suficient la cat e de fierbinte zeama.
Cum o dregem ?
Amestecam galbenusurile intr-un castron incapator si incepem sa punem peste ele supa calda tot cate putin,astfel incat galbenusurile sa ajunga la aceeasi temperatura cu supa.
Daca le-am turna direct,exista riscul sa se coaguleze.
Dresingul de galbenus cu supa,se toarna in oala in timp ce invartim energic.
Supa devine onctuoasa si matasoasa.
E gata de pus in farfurii.
Servim cu smantana,marar verde si eventual lamaie.
Ce e fain , este ca de la o zi la alta supa iti pare tot mai buna.Asa ca daca o faci pe trei zile,nu-i nici o suparare.

Pofta buna !

marți, 22 februarie 2011

Ocaua mica





Ieri am implinit un an de blogging.
Cu toate ca este vorba despre o aniversare,nu m-am gandit sa fac un tort.
Am vrut mai degraba sa privesc in urma , retrospectiv.
Acum un an paseam timid in blogosfera dupa trei zile si nopti albe in care mi-am construit pagina.
Primul pas l-am facut aici
Sincer, cand m-am apucat,habar nu aveam ce fac.
Nu stiam nici ce vreau sa scriu nici daca cineva va citi.
Intre timp,blogul s-a transformat intr-un jurnal saptamanal de retete, ganduri,imagini,filme si muzica.Un jurnal care mi-a dat dependenta.Nu stiu daca  acesta e un lucru bun sau rau.
Nu stiu daca ceea ce consemnez in el e important pentru cineva inafara de mine.
E doar oglinda vietii mele efemere.
Am aflat ca sunt multe alte bloguri care impartasesc aceeasi pasiune si ca de fapt am intrat pe un taram nemargint,intr-o tara fara rege sau regina si fara frontiere.
Populata de oameni de toate natiile ,impinsi in fiecare zi de acelasi resort.
Pasiunea culinara.
Un lucru e cert.Imi place mult mai mult sa ma ocup de blog decat sa privesc "dezastrele de la televizor ".Dezastre la propriu si la figurat.
Blogul e tara mea ,regatul meu,locul unde ma simt in siguranta.
Am invatat in acest an lucruri noi si mi-am facut prieteni virtuali .
Au fost si lucruri care m-au frapat.
Am postat retete vechi sau noi,simple sau complicate,   fitzoase, mirobolante,rapide sau elaborate,dar credeti-ma ca niciodata nu m-as fi gandit ca ....Cea mai accesata reteta va fi


Asadar,am invatat ca ocaua mica,rastoarna carul mare.:)
Niciodata sa nu desconsideri o postare,gandind ca e mai putin importanta decat altele.
Am invatat ca romanii  sunt atrasi de nou,dar in mai mare masura sunt legati de traditii,de copilarie,de retete care-i tin ancorati in origini.
Majoritatea dintre noi,vrem sa retraim mancand ,clipele fericite,legate de memoria papilei.
Papila care sugea la pieptul mamei,papila care manca mar cu biscuiti,orez in lapte,mamaliga cu branza,paine calda  si....Cornulete cu rahat.
Se pare ca pentru multi dintre noi,acestea toate sunt o certitudine a binelui.
Dupa acest an am doua mari curiozitati :
1.Prima pentru bloggeri.
- As vrea sa stiu,care este cea mai accesata reteta pe care o aveti,in cazul in care vreti sa o impartasiti cu mine .
2.A doua intrebare este pentru cititori
- Ce cautati pe blogurile culinare.
Ce va atrage. Reteta,imaginea,povestea ?
Raspunsurile voastre m-ar ajuta sa-mi formez o imagine mai clara.
In incheiere vreau sa va multumesc tuturor.
Familiei mele,care ma incurajeaza si ma suporta.
Celor care ma cititi.
Celor care-mi scrieti si-mi impartasiti gandurile voastre.
Celor care ma criticati,laudati sau puneti intrebari.
Si tuturor Bloggerilor Culinari de la care nu incetez sa invat.
Va multumesc tuturor.
Va trimit cateva poze facute in 21 Februarie.Ziua in care s-a nascut acest Blog.
Un buchet de flori cu care ne rasfata iarna.










Sa fiti iubiti !




luni, 21 februarie 2011

Gaşca mea



Un cerc de prieteni nu se face cu compasul spunea cineva.
Nu stiu cine,ca i-as strange mana.
Asa ca gaşca mea care nu poate sa stea linistita s-a reunit si in acesta duminica,la masa .



Aperitivele au fost simple :
Piftie facuta de mama.Perfecta ,ca de obicei.:)




Oua umplute cu pasta de ton ,ca m-am plictisit de cele cu pateu .
Si bruschete cu Tartar de ton.Reteta aici
Tema finger food-urilor a fost tonul.



Decorul a fost asigurat de baieti ,care au aranjat frunzele de salata, masline si felii de lamaie pe platou.
Nu conteaza ca pe ici pe colo la final palatou era manjit.Pofta de mancare si distractia au fost asigurate.


O farfurie cu aperitive,complecta.



A urmat o Supa de pui cu vaza de Bruxelles.Mirifica.
O spun fara lipsa de modestie.


Ca fel principal,am combinat un Sos de gutui,cu piept de pui si cartofi pure.
Si de parca nu era destul,am desfacut si un borcan de merisoare.
Pentru cei care nu-si mai amintesc de ele,pot citi aici



Mi s-a parut ca nu-s destule cirese pe tort,asa ca,
am facut si o Charlotte cu branza,iaurt,frisca si cirese.:)
Reteta aici .



Si o sectiune .




Mie mi-a placut asa ca spre aducere aminte am consemnat  aici.
Cu respect,si considerartie fata de prieteni,a voastra Lia.

Sa fiti iubiti !

vineri, 18 februarie 2011

Nudli



Din categoria Comfort food.
Pentru unii in acesta categorie intra cartofii prajiti si inghetata.
Pentru mine,macarea reconfortanta este cea care ma apropie de copilarie.De anii fericiti cand nu aveam nici o grija.
Este mancarea care imi da instant o stare de bine.E drept ca de cele mai multe ori,binele asta e insotit de multe calorii si de o siesta care cere si un pui de somn.
De-a dreptul relaxant.
Nudli ,imi facea bunica,mama si mai tarziu soacra mea.
Desi ii iubesc,eu nu am facut niciodata.Aluatul e acelasi ca la Gombotii cu prune,despre care am vorbit aici.
Dar sunt mult mai migalosi.
M-a pus Aghiuta sa fac dintr-un kilogram de cartofi si am invarit la nudli toata dimineata.
Apoi mi-am dat seama ca sunt prea multi pentru noi si am inceput sa-i impart.I-am trimis si lui mama,ca doar ea e sursa mea de inspiratie.
Daca nu ati facut niciodata,e bine sa incercati cu un sfert din cantitate. Procedura cere timp si liniste in bucatarie.:)
Aluatul este acelasi ca la gomboti,doar ca de data asta nu  am mai dat cartofii pe razatoare,ci i-am presat cu presa de cartofi,pana am obtinut un pure fin.Cartofii trebuie sa fie dintr-un soi alb,fainos.



Pureul se amesteca cu ulei,oua,si atata faina pana cand aluatul  se desprinde de pe mana,dar ramane totusi moale.Se rup apoi bucati de aluat,din care se ruleaza pe masa  infainata,snururi de grosimea degetului  mic.
Din aceste snururi,se taie cu un cutit, bucati de 5-7 cm,sau bucatele mai mici.Cum va place.
Eu nu prea am rabdare cand e vorba de pigulit,asa ca ai mei au forme neregulate.
Oricum gustul e divin.
Punem la fiert  4-5 litrii de apa cu putina sare,intr-o cratita.
Cand apa fierbe,punem nudli si asteptam sa se ridice la suprafata  apei.    Daca faceti mai multi,ii fierbeti pe rand.
Ii scotem cu spumiera si-i punem la scurs intr-o strecuratore.
Se mananca calduti sau reci,cu pesmet prajit, cu nuci macinate,sau cu mac,pudrati cu zahar.
Exista si variante sarate.
Eu prefer varianta cu pesmet,zahar  si scortisoara.
Oh Doamne !Oh Doamne ce de carbohidrati  !

.............................................................................................................................

Tips :

Daca vreti sa-i reincalziti,ii puneti intr-un vas,pe aburi.

joi, 17 februarie 2011

Too much Ego will kill your Talent


                                                                          by Vichi


O maxima de tinut minte.
Am gasit-o intr-o zi cautand un avatar pentru un forum.
Am citit si m-a pus pe ganduri.
Ce este orgoliul ?
"Orgoliul este buzduganul fricii "  spune Ioan Gyuri Pascu.Genial de simplu. 
Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.Este definitia din Dex.
Credeti ca se aplica doar persoanelor inzestrate de la natura cu un mare talent,sau este un avertisment pentru noi toti ?
Eram orgoliosi cand aveam 20 de ani ?
Nu prea cred.

Pe masura ce inaintam in varsta si acumulam cunostiinte, experienta si bunuri,orgoliul creste exponential.
Constiinta de sine incepe sa ne iasa prin piele.Ochii scapara ,pieptul se bombeaza,narile freamata si incepe vanatoarea .
Ochiul critic cauta vina  si vinovatul.Vorba lui Leana.Iezista o explicatie.
Vanitosul cunoaste intotdeauna cauza si efectul,pentru ca el detine adevarul suprem.
Orgoliu are si gospodina care tine mortis sa te apostrofeze ca nu tai bine patrunjelul,are si pater famila care-i mai presus de nevasta si copii,si mama care stie intodeauna de ce ai racit desi esti la mii de kilometrii.Si prietena care in loc sa te consoleze iti aduce aminte  "ti-am spus eu ca asa o sa patesti ",si colega care tine mortis sa aiba ultimul cuvant in orice discutie si pitzi,care e cea mai pitzi,si bloggerul care-si verifica zilnic pozitia in Zelist,si moderatorul care vorbeste mai mult decat invitatii si profesorul care monologheaza ,si tu care porti Armani,si eu care scriu acum ....
Orgoliul  este bun,in doze mici , insotit de umor fin si intelepciune.
E constiinta de sine.
Dar in doze mari,cand poarta ochelari de cal,e scortos,scrobit, intransigent, meschin,manios, paranoic e ucigator.
Ucide  talente .
E un talent sa fi mama,prietena,tata,profesor, blogger,sef,ziarist,poet, latifundiar, pitzi, moderator,artist...
Orgoliul sta intotdeauna in capul mesei.Calca apasat,priveste peste capete,vorbeste graseiat si tare.Cand ramane fara cuvinte tipa si da cu pumnul in masa.
Are cap de leu, ochi de uliu,pene de paun,fund de maimuta,muschi de sarpe, trompa de tantar, muscatura de crocodil si copita de magar.
Este Zeus pe felia lui.
O felie subtire ca o coaja de nuca,care poate crapa oricand.
Pe o raza de cativa kilometrii,nimeni nu va mai dori sa locuiasca pe felia ta.
Nimeni nu-ti va mai bate la usa.Poate doar lacheii si portareii.
Oamenii care se pricep sa manuiasca periuta.Cei pe care poti sa-i calci in picioare.
Parul iti va albi,barba va deveni tot mai lunga,cuta dintre ochii cu sprancene stufoase se adanceste. Esti deja un filozof,un titan,un mausoleu.
Ai intepenit,ai inmarmurit.Esti deja o statuie.
O statuie plina de gainat de porumbel,la picioarele careia nimeni nu pune nici o floare.


* Despre arta fotografica si grafica a lui Vichi,mai multe aici

miercuri, 16 februarie 2011

Carbonara alla Rumena ?



Ce te faci cand ti-e pofta de Spaghetti alla Carbonara,dar nu ai tot ce-ti trebuie in casa.
Nu le faci ?Nici vorba.
Improvizezi.
Acuma sigur ca (virgula )conservatorii vor spune ca asa ceva nu se poate,dar la mine s-a putut si nu am nici o apasare si nici un regret.
Deci sa purcedem cu Reteta originala,sa vedem ce cere si ce aveam :

Pentru 2 persoane :

200 grame spaghete,grano duro.Aveam.
100 grame pancetta.Am inlocuit cu 100 g sunca si 20 g slaninuta.
100 g pecorino romano.Am inlocuit cu 50  parmezan si 50 g cascaval Moeciu.Puteti pune orice cascaval tare,sau chiar o telemea de capra.
Parmezanul nu este permis in Carbonara,spunea un nene pe care l-am urmarit pe net.Dar daca tot am incalcat regulile,sa o facem pana la capat.
Plus ca dupa cum am vazut chiar si italienii se contrazic in retete.
De unde rezulta clar ca si la ei in bordeie sunt mai multe obicee. :)
Jamie Oliver dragutul,spunea dupa calatoria in Sicilia,ca retetele difera chiar in aceeasi regiune de la un sat la altul.
Localnicii aparandu-si cu mandrie brandul local.:)
o mana de patrunjel taiat fin.Avem.
2 catei de usturoi.Avem.
2 oua crude batute cu sare si piper proaspat macinat.Avem.
 ulei de masline.Avem.

Daca nu ai cele doua ingrediente de baza,pancetta si pecorino,nu mai e Carbonara.
Nici nu este.E doar sora-sa din Romania.:)


Sa purcedem la treaba ,ca foamea-i mare :
Se fierb pastele in apa clocotita ,cat scrie pe pachet.
Separat,prajim usturoiul in ulei,adaugam sunca si slaninuta.Lasam sa se rumeneasca frumos.
Cand pastele sunt fierte,le punem peste sunca,+ un polonic din apa in care au fiert.
Apa ajuta la formarea sosului. Invartim vartos sa se patrunda  aromele.
Acum stingeti focul si puneti repede,cat sunt pastele fierbinti :
-patrunjelul taiat fin,branza data pe razatoare,amestecata cu ouale batute.
Invartiti totul ,astfel incat sosul de oua si branza sa intre peste tot.
Luati spaghetele cu un cleste si asezati portiile pe farfurii.
Presarati pasmezan suplimentar.
Pofta buna !


Dar sa nu plec pana cand nu va spun  legendele care circula cu privire la modul cum a aparut aceasta reteta.
Circula mai multe mituri privind originea ei.
Unii cred ca a aparut in casele lucratorilor din minele de carbune.
O varianta credibila,avand in vedere cate calorii are :)
Altii cred ca a aparut in timpul celui de-al doilea razboi mondial cand trupele americane,aprovizionau populatia italiana cu  lapte praf, sunca si oua.
Varianta asta este la fel de credibila,pentru ca , ce altceva este aceasta mancare,decat un fel de omleta cu sunca si cu spaghete?
In forma ei perfectionata desigur.
Oricum,cert este, ca era reteta favorita a trupelor americane stationate la Roma.Ei sunt cei care au raspandit-o in America de Nord.

marți, 15 februarie 2011

Ton cu mazare si sos de portocala


Mancarica asta se putea incadra in mai multe capitole :
-Sa gatim sanatos.Este evident de ce.
-10-20-30 de minute.Pentru ca se faca incredibil de repede.
- Mancare cu peste.Pentru ca e cu.... ton.
Eu am introdus-o in ultimul.

Am sa o prezint pe scurt.

Ingrediente pentru 2 persoane :

o conserva mare de ton in ulei
400 g mazare congelata
coaja si zeama unei portocale mari
30 ml ulei
2 catei de usturoi
sare,piper
fulgi de migdale

Punem la fiert mazarea cinci minute in apa clocotita.
Intre timp preparam :

Sos de Portocale :

Calim usturoiul in ulei,cateva minute.Puteti sa-l lasati intreg si sa-l scoateti la final din sos.
Stingem cu zeama de portocala si mai lasam sa fiarba 3 minute,pana se ingroasa putin.Apa din sucul de portocale se evapora foarte repede si se vede cum sucul incepe sa se caramelizeze.Nu-l lasati mai mult,pentru nu ne trebuie dulceata.Asa ca stati cu ochii pe el 3 minute.:) 
Stingem focul si asezonam cu sare si piper.
Dupa ce mazarea a fiert,o asezam in farfurii,picuram sosul,asezam  deasupra tonul scurs bine de ulei,si presaram coaja de portocala si feliile de migdale.
Se putea mai simplu ?
Daca tot am inceput cu capitolele,putem spune ca mancarea se mai incadreaza la capitolul :
Se face repede,dispare imediat.
A si sa nu uit.Serviti-o cu paine prajita.
Pe cuvant ca nu va mai trebuie desert.

Pofta buna !



luni, 14 februarie 2011

La Dana & Bob

E bine cand altii  gateasc pentru noi.
Ieri am fost la masa la prietena mea Dana.
Pe Dana o stiu de pe vremea cand faceam castele de nisip in spielhozen.
Noi eram domnisoare la 3 si 5 ani,iar Dan,fratele ei,la 1 an, era mascota noastra.



Frumoase vremuri.
Spielhozen erau niste pantalonasi scurti,bufanti cu platca.Pentru copiii mai mici,cum era cazul fratelui ei,se faceau cu nasturi intre picioruse.Va imaginati voi de ce.
Faza tare a fost cand Dan a trecut printre castoanele puse pe jos pe patura de picnic,s-a impleticit si a cazut cu fundul in salata.
Intre timp,spielhozen nu mai avem,au trecut 45 de ani, inca mai construim  castele si nu neapart in Spania.:)

Ei dar sa va spun cu ce ne-au rasfatat gazdele :

Un platou cu ardei umpluti cu branza korozot si cascaval  .



O supa crema de rosii cu franjuri din ou.




O tocanita de fazan cu iepure salbatic si sos vanatoresc,cu garnitura de paste.
O bunatate.



Pentru iepure si fazan ii multumim lui Bob .


Masa s-a incheiat cu crema caramel.


Dupa asa o masa,ultima achizitie mustacioasa a Danei,si-a gasit un loc  caldut de atipit ,pe burta "Omului".
Il cheama Mausie.E ce ziceti ?
O mata cu nume de soarece ?Noi l-am botezat.Mi-e fin. :)



Sa nu ma intrebati cate pisici are Dana,pentru ca nici ea nu le mai stie numarul.
Eventual daca le face poza. :)


Focul ardea in semineu,orhideele se alintau in soare,iar noi,am mai palavragit langa o ceasca de cafea.
Multumim frumos de masa Dănuţa.







Am mai impuscat o Duminica de februarie,facand planuri pentru Duminicile care vor urma.
Sa fiti iubiti !








Related Posts with Thumbnails