Tagliatelle cu Sos de lamaie si salvie

Pastele de buna calitate nu au nevoie de multe adaosuri pentru a fi perfecte .

Invartite cu un catel de usturoi usor calit in ulei de masline cu cateva aschii de parmezan si cateva ierburi potrivite ,servite langa un pahar de vin alb sec ,sunt pentru mine o desfatare rara .

Astazi am ales un sos de lamaie si salvie .Un sos fin ,acompaniat de frunze de salvie prajite.

Ati prajit vreodata frunze ?

Nu ?Nici eu nu am facut-o pana de curand .

E momentul sa incercati si voi  salvie sau patrunjel prajit  si veti fi complect uimiti de rezultat.

Frunzele nu se inmoaie.Devin crocante ,parfumate ,casante si daca tii ochii inchisi sigur nu stii ce mananci.Doar ca este ceva fin si bun .

Le puteti folosi dupa imaginatie ,alaturi de supe creme ,cartofi aurii sau paste ,intr-un regal de gusturi si arome.

Sa vedem  reteta , pentru 2 persoane  :

200 g tagliatelle

cateva frunze de salvie pentru prajit

1 lamaie

250 ml lapte

1 lingura faina sau amidon

1 galbenus

frunze de salvie taiate fin

sare , piper

ulei de masline

smantana dulce grasa ,sau cateva bucati de unt

felii de lamaie pentru ornat

Lamaia se spala bine ,apoi razuim coaja si stoarcem sucul.

Punem o tigaie de teflon pe foc si cand e calda,punem ulei de masline.Nu mult ,cateva linguri . Prajim frunzele de salvie  spalate si uscate , un minut .Le scoatem pe hartie absorbanta .

Punem pastele la fiert ,conform instructiunilor si intre timp facem :

Sos de lamaie

In uleiul aromat in care am prajit salvia ,punem o lingura de faina ,o calim usor si apoi turnam laptele rece .Tragem tava de pe foc ,invartim cu un tel ,sa desfacem cocoloasele de faina.Cand compozitia este matasoasa ,o punem inapoi pe foc si o lasam sa fiarba usor cateva minute .

Acum ca s-a ingrosat sosul si e gata ,tragem iar de pe foc si adaugam frunzele de salvie tocate fin , galbenusul ,coaja de lamaie ,sare si piper .Punem si suc de lamaie dupa gust .Omogenizam .

Daca vreti un sos mai onctuos ,puteti sa adaugati o lingura generoasa de smantana dulce ,grasa sau cateva bucati de unt .

Tot ce mai avem de facut ,este sa scurgem bine pastele .

Le portionam in farfurii cu sos ,frunze de salvie prajite si felii de lamaie .

Pofta buna !

Terina de Orez cu ananas ,cirese & Co

Stiti ca-mi plac terinele .Nu mai trebuie sa va aduc aminte de cea cu clatite si caramel de aici sau de  cea cu zmeura  de aici.

M-au fascinat dintotdeauna.

Copil fiind nu ma prea interesau terinele sarate ,cu carne sau ficatei.As zice chiar ca astea ma lasau rece si probabil daca ar fi trebuit sa le gust as fi fugit ca Dracul de tamaie .La fel cum faceam cand ma servea cineva cu piftie .

Terinele dulci din vitrinele cofetariilor imi faceau mie cu ochiul .

Le vedeam asa tantose ,dar fragile ,spumoase ,invitante si-mi inchiuiam ca e o mare arta sa le faci.

Mare arta nu-i.E necesara doar putina experienta in lucrul cu gelatina si un fel de sincronizare ,sau de prindere a momentului optim cand sa amesteci ingredientele . Ingredientele sau compozitiile care se amesteca trebuie sa fie toate  la aceeasi temperatura.Temperatura camerei .
Iar compozitia care a fost pe foc trebuie racita pana ajunge la temperatura suportabila pentru degetelul termometru .:)
Gelatina ,mai ales gelatina granule se socoteste la volumul total al ingredientelor lichide . 

Asa ca nu am suportat sa vad o noua terina fara sa o incerc .

Problema e ca nu mi-am dat seama cat de multa iese si ca va trebui sa o dovedesc , doar eu cu Omul meu .

A iesit cat un zmeu.Am pus-o intr-un vas pentru inghetata de 3 litri .

Asta este reteta :

Terina de orez cu ananas&Co 

1 lt lapte

1/2 lingurita sare

miezul de la jumatate de pastaie vanilie

2 betisoare scortisoara

1 lingurita coaja lime

300 g orez  pentru dulciuri

175 g zahar

16 foi gelatina sau 4 pliculete granule gelatina Dr.O

4 galbenusuri

4 albusuri batute spuma

500 ml frisca naturala batuta

100 g cirese cocktail

300 g bucati ananas

5 linguri fistic pisat

cateva bucati de piercici din compot taiate marunt

Se pune la fiert laptele cu sarea,miezul de pastaie de vanilie si orezul .Cand orezul a fiert ,adaugam zaharul.

Separat hidratam gelatina cu apa rece.Scurgem apa si punem gelatina in orezul fierbinte ,si Atentie - luat de pe foc !

Invartim bine,bine.Scoatem betele de scortisoara ,adaugam galbenusurile si coaja de lime .

Lasam sa se racoreasca .

Taiem fructele marunt si le amestecam cu frisca batuta bat.

Batem bat si albusurile .

Amestecam albusurile si frisca cu orezul racit( pana la tempeatura suportabila pentru deget) ,cu atentie de jos in sus ,sa rezulte o masa pufoasa.

Punem in forma la frigider pentru 4 ore.

Eu o las pana a doua zi.

Cand o scoti,scufunzi vasul scurt (pentru cateva secunde ) in apa calda ,scuturi forma si o rastorni pe un platou .

E gata !

Forma mea de 3 litri , s-a umplut .

Se poate folosi o forma de chec mare .

A iesit delicioasa .Parfumata ,racoroasa,pufoasa ,doar ca dupa trei zile ,fiind facuta cu lapte si destul de perisabila ,am impartit ultima bucata cu Luca .

Asa ca ori injumatatiti cantitatile ,ori invitati prietenii la masa , ori va cumparati caine . :)

Pofta buna !

Ficatei de pui cu ceapa ,pure de mazare si mere

Azi am gatit ceva rapid ,satios si incredibil de gustos. 

Bineânţeles ,daca va plac ficateii.

Am pus de dimineata punga cu ficatei la decongelat in frigider .

Pe la 11 ,am curatat 4 cepe .

Am pus ulei intr-o cratita ,ceapa taiata solzisori si ficateii spalati si scursi bine de apa .Am acoperit cu capac si am lasat  la foc mediu 30 de minute .

Mancarica de ficatei trebuie supravegheata,pentru ca se poate prinde.La nevoie se mai adauga ulei ,dar niciodata apa .

Cand ficateii par "fierti" in abur ,adaugam sare,piper si o lingurita cu varf boia dulce .Mai lasam pe foc 15 minute.De data asta fara capac , pana prind culoare frumoasa si ceapa devine sticloasa.Incercati sa nu invartiti prea mult ficatii,pentru ca se dezintegreaza si apoi arata dizgratios.

Pentru pureul de mazare ,am folosit cea mai rapida metoda.

Am pus in blender mazare fiarta din conserva ,(scursa de apa) ,putin unt moale, putina apa calda,sare,piper,un catel de usturoi si daca va place putina nucsoara si marar verde .L-am pasat pret de 3 minute si gata pureul .Jonglati consistenta pureului cu ajutorul apei .Inainte de a-l servi se incalzeste .

Pe post de muratura ,felii de mere Jonathan care se pupa perfect cu ficateii de pui.

La 11:45 masa era servita . :)

Rapid si bun.

Pofta buna !

Cu reteta asta ,particip la :

"Calendarul de advent Zazuzesc "   

,despre care puteti citi mai multe aici .

O idee creativa care m-a atras din prima clipa .

Zazuzo ,eu vreau sa faci doua calendare  . :))

Pasta de maciese

Este 22 Octombrie .De o saptamana bruma imi zgribuleste curtea si privirea in fiecare dimineata.E clar ca iarna isi intra incet ,incet ,in drepturi .

Si totusi natura duce o ultima lupta pentru supravietuire.Ne rasfata inca cu fructe de padure . Ultimele .Maciesele rosii ca  ciresele.

Pe margini de drum ,pe margini de gard ,de padure ,tufele de Rosa canina ,asteapta modeste sa vina Octombrie .E momentul lor de glorie.Daca tot anul nu le-ai observat,acum nu poti sa treci pe langa ele fara sa fii uimit .

Te striga pur si simplu :

- Fata ,iti place noua mea  tunsoare ?Noua boare ?Noua mea rochie ?Noua culoare ?

                                                                                  d.p.net

Daca nu le observi ,vor tacea si te vor astepta in continuare .Se vor acoperi cu ninsoare,asteptand soare .

                                                                                   d.p.net

Eu nu am trecut pe langa ele ,fara sa le salut ,mai ales ca le astept de mult.

Pasta de maciese e o finete de neegalat intre foile unei prajituri cu crema de lamaie sau vanilie ,pe o clatita sau pe o simpla felie de paine  langa o cana cu lapte cald .

Daca reusiti sa puneti mana pe fructele astea magice ,pot sa va spun ca procedura e laborioasa ,dar merita.
De ce sunt maciesele magice ? Cititi informatii interesante , aici .

Cum procedam :

Maciesele se spala bine,bine .

Le punem apoi intr-o cratita si punem apa cat sa le acopere.Se fierb o ora la foc mic, pana cand pulpa lor se inmoaie .

Urmeaza acum pasul cel mai important.Separarea pulpei de samburi si puf.

Pentru ca nu-i asa ,un fruct atat de special ,ascunde inauntrul lui si o mica surpriza nu tocmai placuta.
Samburii sunt impachetati intr-un fel de puf care-i de-a dreptul nesuferit ,si pe piele si pe limba .

Asa ca dam maciesele fierte prin sita .Faceti manevra asta purtand manusi .Va scutiti de neplaceri. :)
O sa obtinem pulpa .

O punem intr-o cratita cu pereti grosi si adaugam pentru fiecare kg.de pasta jumatate de kg de zahar .

Fierbem  ,pe o plita groasa , timp de o ora.Invartim cu rabdare,pentru ca are tendinta sa se prinda .

La final nu  se va ingrosa prea tare .Dar nici nu-i nevoie sa stea lingura in ea .

Rolul ei este cel al unui sos .

Cred ca v-am convins iar restul cuvintelor sunt de prisos .

Gulyas reloaded

Azi am avut oameni la lucru 3+2+2.

10 mc de lemne  de spart si aranjat in lemnarie ,de strans frunzele de sub nuci si va spun fara exagerare ca s-au strans doua capite,+ alte trebi pe langa casa.

Asa ca ce puteam sa le fac de mancare ,bun,satios ,felul 1 + 2 la un loc ?

Gulyasul mi s-a parut cea mai buna alegere.

Am facut o oala de 10 litri,pentru ca mancarea asta e buna ,dar in regim de cantina sau popota ..e  adevarata .

Portiile treuiau sa fie extra largi si in caz de "bis" ,mai trebuia sa ramana ceva in oala.

Poza cu blidele n-am ,ca bucatareasa nu a invins sa puna in strachini,sa taie pita,sa scoata ardeii iuti din borcan si sa imparta smantana in blide.

Daca ati uitat reteta ,o puteti improspata de aici .

Cand eram mai tineri mergeam pe munte cu copiii si cainii ,sapam un igloo in zapada ,intindeam masa.

Mancam aperitive iar baietii faceau gulyas in zapada.

Copiii primeau ceai cald,iar noi cate o tuica fiarta .

Doamne ce vremuri !

P.S.

Ceea ce vedeti alb pe margini nu e Photoshop ci zapada.:)

Noi suntem ingramaditi in igloo,cu catel ,cu purcel.

Baietii sunt afara la foc ,invart in gulyas cu zapada .

A ca nu v-am spus .Apa nu duceam de acasa .

Topeam zapada .:))

Sa fiti iubiti si sa faceti gulyas macar o data in viata asta  !

Minte-ma frumos !

Da. Afara e frig ,innorat,umed si intram in sezonul povestilor , al basmelor ,al scornelilor si al ,minciunelelor .:....

Cum da frigul cum ma apuca pofta de gogosi.Si daca nu e timp,foamea e mare si simti ca-ti ploua in gura ,e musai sa faci ceva rapid.

Minciunele am mai facut si le-am mai povestit .Iar reteta o gasiti pe pe Blog aici .

Contrar zicalei ca : Cine munceste nu gandeste , aseara in timp ce le pritoceam ,am inceput sa-mi pun  intrebari .

De ce le-o fi numit inventatorul Minciunele ?

Poate pentru ca sunt rasucite ,imbarligate si umflat-gogonate .

Cresc in uleiul incins precum imaginatia pescarului si bolborosesc precum mintea mincinosului.

Petele pe care le lasa pe aragaz nu pot fi sterse cu adevaruri despre 100 de detergenti minune .

Sunt mai groaznice decat un glont ,pentru ca se aseaza direct  pe fese , in timp ce constiinta te minte frumos ca una in plus nu mai conteaza .

Sunt pocnitoare si goale pe dinauntru .

Le poti inghiti si cu lumina stinsa.

Creierul isi pierde ratiunea si preia Minciuna ,crezand ca-i Gogoasa .

Oricum ar fi ,minciunile astea sunt cele mai frumoase.

Stiti vorba aia : Minte-ma frumos !

             

Ciocolata de casa

Cioccolatini al mou,dupa o reteta italina de ciocolata de casa.
O ciocolata de casa cu consistenta moale, caramelata.

Mici bucati de ciocolata pacatoase,ispititoare,carora cu greu le mai tii contabilitatea dupa degustare.
Cate ai mancat si cate au ramas .

Pe mine m-au inspirat de cum i-am vazut in cartea :

Chef : La buona cucina Ciocolato

Lilly mi-a trimis-o si e... ca si cand as fi primit un premiu  :)
Asa ca sorella ,iti multumesc din inima . M-ai nimerit la fix .
Pentru mine cartile sunt de nepretuit .

Mai sunt multe retetete incantatoare in cartea asta ,pe care va promit sa le descoperim impreuna.

Ceea ce imi place ,este ca descrierea retetelor este clara,concisa , pe faze de lucru ,scurt si la obiect.

Daca respecti cantitatile si timpii de fierbere sau coacere,e imposibilsa nu iasa .

Asadar am sa citez exact din carte :

Cioccolatini al mou

Ingrediente :

300 g zahar pudra

100 g zahar brun

90 g ciocolata fondanta(eu am folosit ciocolata  cu 50 %cacao ) 

 2 linguri sirop de porumb (glucoza,sirop de artar,miere)

120 ml frisca grasa min 30 %

 60 ml lapte

 60 g unt gras

Inainte de a demara procedura ,subliniez din nou ca e foarte important sa cantariti totul foarte exact si sa fierbeti fix cat spune reteta.

Eu am folosit ciocolata cu 50 % procent de cacao .

Incepem prin a unge cu unt o tavita de 20 x 40 cm .

Sa nu fie prea adanca .Sau doua mai mici .

Amestecam zaharul pudra,cu zaharul brun,frisca, laptele si ciocolata taiata marunt, intr-o cratita cu pereti mai grosi.

Punem pe foc moale si invartim, pana cand amestecul devine omogen si incepe sa fiarba .In acest moment, lasam amestecul sa fierba 10 minute la foc mic !Invartim mereu .

Luam de pe foc ,adaugam untul taiat in bucati si amestecam.

Lasam sa se raceasca 20 de minute .

Apoi batem ciocolata cu o lingura de lemn timp de 10 minute!

Rezulta un amestec ciocolatos, dens,pe care il repartizam in tavita .

Lasam sa se raceasca 3 ore.Nu in frigider.La temperatura camerei sau in camara.

Apoi,cu ajutorul unui cutit si a unei spatule ,scoatem ciocolata din tava pe o bucata de hartie de copt si o taiem patratele.

Eu am taiat cateva bucati cu un pahar de tuica ,sa vad cum arata si rotunda .

Omul si-a pus si el doua bucati in doua forme pe care si  le-a facut singur .:)

Indiferent de forma ,rezultatul e total neasteptat.

E o ciocolata moale ,care-si mentine forma,textura si aroma zile la rand .Nu face crusta,nu se intareste .

Eu am pastrat 12 bucati pentru copii , care au venit acasa dupa o saptamana .

Pentru aspect,am presarat deasupra putina cacao .

Daca le faceti, va doresc pofta buna !

Limoncello

De fiecare data cand beau Limoncello,imi aduc aminte de scena din filmul" Sub soarele Toscanei ",cand Marcello , o duce pe Francesca in Positano ,pe coasta Amalfitana .

Acuma sa nu-i cerem lui Marcello sa fie  fidel .

Pretentiile noastre modeste ,vor fi insa   deplin satisfacute  de licoarea lamaioasa ,de baut pe terasa,cand soarele apune si vrei sa opresti clipa .

Liqueurul de lamaie este specific sudului Italiei .

Se  fabrica  in Sorrento , Sicilia , Napoli , Amalfi , Capri , Ischia , Sardinia ...

In perioada aceasta a anului se coc lamaile alea mari cu coaja groasa si aroma cum nu e alta.

                      
                                                                                                                                                 poza de pe net

Daca aveti posibilitatea sa faceti rost de cateva lamai netratate,faceti Limoncello acasa si veti gusta din soarele Italiei oriunde v-ati afla .

Ingrediente pentru 3 litri :

1    lt.alcool de 96 de grade

1,5  lt. apa

8-10 lamai medii sau 5 lamai foarte mari (netratate)

1,2  kg zahar

Prepararea lui este usoara ,dar necesita meticulozitate si cateva saptamani de repaus inainte de prima degustare .

Este o bautura digestiva ,care se bea dupa masa .

Daca vreti sa-i simtiti aroma adevarata ,puneti sticla si paharele in congelator cu o zi inainte !

Il puteti folosi de asemenea pentru aromatizarea blaturilor ,cremelor sau a salatelor de fructe .

Spalam lamaile cu apa calduta si indepartam eventualele impuritati .

Le stergem cu un prosop curat .Apoi ,curatam coaja cu un peeler pentru cartofi.Merge foarte bine .Aveti insa grija sa luati doar partea galbena .

Amestecam cojile cu 750 ml alcool ,si depozitam intr-un borcan , la intuneric pentru o saptamana.

Dupa aceasta perioada ,in care alcoolul extrage din coji mare parte din aroma si culoare ,facem un sirop din zahar si apa ,pe foc moale pana cand zaharul se dizolva complect.

Lasam siropul sa se racoreasca ,adaugam restul de alcool si amestecam cu extractul de alcool si coji .

Punem totul intr-o canistra sau borcan de trei litri ,inchidem recipientul ermetic si lasam sa se imprieteneasca ingredientele pentru 40 de zile ,intr-un loc racoros si intunecos .Mai invartitm licoarea din cand in cand .

Dupa aceasta perioada ,filtram liqueurul printr-o sita deasa .

Punem in sticle .

Veti avea o mare satisfactie cand veti vedea cum poate sa arate si mai ales ce gust poate sa aiba Limoncello-ul facut in casa .

Acum nu va mai ramane decat sa-l puneti in congelator si sa-l savurati in liniste cu prietenii .

E dulce,parfumat,si aluneca foarte bine pe gat .Aroma de lamaie o sa va patrunda pana in suflet .

Dupa al doilea pahar ,veti vedea ca dispar culorile .

Dupa al treilea..... e de-a dreptul psihedelic  . :))

Salute !